Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un cadou pentru Maria

13 December 2018

„De Crăciun, fii mai bun!” auzi zilele astea peste tot și cumva simți că e ceva neregulă. Nu neapărat cu intenția comercială (sau nu) din spatele celor care nu ezită să folosească sloganul în preajma sărbătorilor de iarnă, ci cu mesajul în sine. De ce „de Crăciun”? În restul anului nu poți să fii mai bun? Atunci nu e nevoie de bunătate? De înțelegere? De generozitate? De toleranță și de iertare? Într-un cuvânt, de iubire? Nu sunt oameni care au nevoie de empatie, sprijin și ajutor pe tot parcursul anului? Răspunsul este evident… și concluzia imediată: nu ești „mai bun” dacă ești așa doar de Crăciun. Sau cu alte ocazii festive, când un gest nobil crezi ar putea spăla un an de… indiferență.

Vreau să fiu „mai bună” în fiecare zi. De la donațiile în bani (nu contează suma), în haine sau alimente, până la cele de sânge, pe tot parcursul anului beneficiarii vor simți că este, cu adevărat, sărbătoare. Că, până la urmă, nu sunt atât de uitați și de oropsiți precum au crezut mereu și că acei care pot să le întindă o mână nu au așteptat o zi precum Crăciunul să le dea startul.

Imposibil ca în comunitatea în care locuiești să nu fie nevoie de puțin din generozitatea și atenția ta. Trebuie doar să ai ai sufletul și ochii deschiși…

femeie iarna

Mie mi-a scos-o viața în cale pe Maria, o femeie care cândva a fost frumoasă, cu ochi ce par mereu înlăcrimați, slabă, cu degete noduroase (atacate de o boală a articulațiilor) cu un copil de gât și cu un trecut familial cât se poate de trist.

Când am întâlnit-o, deja se afla într-un centru de plasament. Scăpase de coșmarul de „acasă” – dacă poți numi „acasă” un loc al suferinței continue –, dar nu reușea nicicum să-și revină, cu tot ajutorul pe care psihologul centrului i l-a oferit. Nu știu de ce, dar eu am simțit că Maria ducea cel mai tare lipsă de iubire… Nu avea nicio prietenă, urma să aflu, nici în afară – se îndepărtase și pierduse legătura cu cele vechi – și nici în centru – încă nu reușise să se regăsească pe ea însăși, așa că, deși avea nevoie de o prietenă, încă nu se apropiase și nu lăsase pe nimeni să se apropie de ea.

Nu mi-am propus, arogantă, să-i fiu prietenă doar ca să demonstrez (mie, oricui) că eu pot… Mi-am propus doar să-i fiu, măcar din când în când, prin preajmă și am încurajat-o, de pe telefonul pe care l-a primit, să-mi scrie sau să mă sune ori de câte ori are chef să vorbească cu cineva. În sufletul omului nu te poți băga cu bocancii, dar poți aștepta, la ușa lui, discret. Chiar dacă prezența ta nu pare importantă, iar gesturile de sprijin nu au un aer grandios, de fapt, totul contează. Picătură cu picătură. Contează un mesaj de „Ce mai faci?” la care chiar aștepți un răspuns sincer, și nu doar convenționalul „Bine”, așa cum contează cizmele și paltonul sosite exact în buza iernii, jucăriile și brăduțul pentru copil, dar și un cadou pentru tine, ca femeie, primit atunci când începeai să crezi că viața s-a întors cu tot zâmbetul și spre tine, în sfârșit.

Nu am fost eu cea care i-a oferit cadoul, trebuie să mărturisesc. Cel puțin, nu la cadoul la care mă refer acum și care a făcut-o să plângă prin semnificația sa… prin faptul că a primit un semn că ea, ca femeie, contează, chiar dacă până acum tot ce i s-a întâmplat a contrazis asta.

Mi-a povestit că a primit câteva produse cosmetice ca acelea pe care le-a mai folosit cândva, parcă în altă viață, înainte să înceapă coșmarul. Acelea pe care le-a folosit și mama ei, atunci când Maria era doar o copilă ce nu se dădea dusă din picioarele acesteia… și mirosul suav de cremă i-a rămas întipărit în memoria olfactivă și afectivă, miros pe care l-a asociat mereu cu iubirea aceea pură și inocentă pe care o credea definitiv pierdută pentru ea, dar pe care se străduia să o recupereze măcar pentru copilul ei. Mi-a povestit că a primit un cadou de la Gerovital ce consta în diferite produse de îngrijire și că, în plus, a participat și la un eveniment alături de alte femei din centru…

M-am bucurat pentru ea și am fost curioasă să aflu mai multe despre cine se ascundea în spatele cadoului Mariei. Detaliile pe care le căutam le-am aflat de pe platforma Unirea la Feminin, acolo unde în anul Centenarului s-a desfășurat campania de responsabilitate socială „Unirea la Feminin” (în perioada 1 martie – 1 decembrie 2018). Prin această campanie, Farmec a încurajat româncele să fie mai unite și mai solidare, proiectul de CSR având ca scop promovarea empatiei și coeziunii în rândul comunității de femei.

Astfel, peste 500 de femei din grupuri vulnerabile au beneficiat de kit-uri de îngrijire Gerovital și au participat la momentele artistice organizate împreună cu divizia The Sisterhood a ONG-ului Beard Brothers din Cluj-Napoca, cu ajutorul căreia au fost identificate beneficiarele inițiativei sociale.

c800x800_Unirea_la_Feminin3
Am aflat și că prima acțiune de donații a avut loc în aprilie, în Câmpia Turzii, apoi au urmat alte șase campanii în comunități din apropierea județului Cluj, respectiv localitățile Măgoaja și Petreștii de Jos, Filiași, județul Dolj; Iași, Brașov și Suceava – de unde e și Maria -, beneficiarele fiind, la fel ca noua mea prietenă, femei din centre de recuperare, centre pentru asistență și îngrijire la domiciliu, centre de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice sau centre de plasament și femei din categorii defavorizate.

Fiecare acțiune a fost unică și a cuprins atât oferirea efectivă a kiturilor de îngrijire, dar și organizarea unor evenimente speciale, precum spectacole de pantomimă, ședințe foto, demonstrații de dans, precum și dezbateri despre egalitatea de gen, independență și importanța educației, dar și povești despre experiențele de viață ale beneficiarelor și ale reprezentantelor ONG-ului. Cele peste 500 de seturi Gerovital donate au conținut deodorante, geluri de duș, creme de mâini și de față și șampoane, pentru a acoperi nevoile oricărei femei.

…cum spuneam, nu trebuie să așteptăm Crăciunul sau mai știu eu ce altă ocazie pentru a fi „mai bun”. Mai bun devii cu fiecare zi ce trece și în care nu ai fost indiferent.

***
Farmec pe Facebook & Instagram.



Citiţi şi

Bărbatul vieții mele se răzgândea, nu se simțea pregătit, nu mă mai iubea dintr-odată

Mi-ar plăcea sincer să știu ce sunt pentru tine acum. Dar foarte sincer

Cred că am făcut alegerea vieții mele în această vară

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
810 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro