Un vis despre acum

Catchy

17 July 2016

Princess stă cuminte în cărucior şi eu trag bagajul după noi, intrând în aeroport. Bate un vânt călduţ, prevestitor de aventuri în ţara pastelor, a tiramisù-ului şi a îngheţatelor adevărate. Nu e aşa de multă lume, aşa că suntem amândouă mai liniştite, ea nu e agitată de atâta lume, eu nu sunt agitată de agitaţia ei. Mergem la una din domnişoarele zâmbitoare să ne ia în primire, ne verifică actele, ne urează drum bun şi mergem mai departe la un domn în uniformă. Ne zâmbeşte şi el, Princess deja se întoarce spre mine, semn că nu mai are răbdare şi îi spun că nu mai durează mult şi ne urcăm în avion, o să zburăm deasupra norilor. Domnul în uniformă se uită şi el pe acte şi mă întreabă unde mergem, de parcă nu ar fi clar. Îi spun la întâmplare Roma, deşi eu ştiu că mergem la Milano, dar de ce să ştie toată lumea unde merg, pot să dau check-in cum că aş fi în Napoli, de exemplu, şi eu să stau degeaba pe Facebook.

Mă întreabă de cenepe-ul fetiţei în caz de… în caz de ce?, întreb, în caz că se prăbuşeşte avionul? Dacă se prăbuşeşte, nu va mai conta cenepe-ul niciuneia dintre noi, îi dau replica cu un zâmbet amar. El îmi spune, neîntrebat, că au nevoie de un translator, că a venit un individ, a trecut toate probele, dar n-a venit, dom’le, la lucru şi nici nu mai răspunde la telefon! Câtă neseriozitate! Îi spun că asta e lumea, eu lucrez unde lucrez şi mi-e aşa de greu câteodată, că zilele-mi par chin, dar nu pot să fac nimic acum, am alte priorităţi şi sper din suflet să fie doar temporar. Urmează etapa cântăririi bagajelor şi a controlului cu infraroşu, după care nu mai urmează decât să urcăm în avion şi o doamnă drăguţă ne pofteşte pe amândouă să trecem printr-o uşă, dar când îmi strigă numele cu voce tare, fără să-l pocească în vreun fel, Princess tresare în somn şi mă trezeşte şi pe mine din visul în care mergeam în Italia.

mama si copilul

Aşa e în viaţă, în prezent, de multe ori tindem să nu apreciem ceea ce avem, suntem nemulţumiţi ba de aspectul fizic, ba de serviciu, ba de lipsa amicilor adevăraţi, pentru ca, peste 10 ani, când ne uităm în urmă, cu nostalgie, la fotografii, să ne spunem: “Ce bine era atunci! N-aveam nicio grijă, îmi ajungeau banii, n-aveam atâtea kilograme în plus, atâtea semne, atâtea riduri!”

Fiindcă din momentul naşterii, ne îndreptăm cu toţii spre ceea ce este absolut sigur că se va întâmpla, tot ceea ce avem de fapt, tot ceea ce ne aparţine cumva, este momentul prezent. Atât şi nimic mai mult. Fie că ne facem selfie-uri pe diverse plaje din lume, pe diverse vârfuri de munte, în parcuri, în cluburi, cu fundă pe cap, în pielea goală, în rochii de gală, la ţară, la părinţi acasă, cu sânii pe afară şi aşteptăm să fim considerate drept doamne (deşi nu ştiu ca prinţesa Kate să fi făcut asta vreodată), cu buzele ţuguiate sau nu, la birou, în băi, cu un banal fundal de gresie verde, fie că suntem mămici obsedate de control, obsedate de a fi linguşite şi apreciate pentru cât de super eroine suntem şi pentru cât muncim, fie că facem poze lascive în oglindă, aşteptând să fie văzute de cel pe care-l iubim (şi care nu ne vede), fie că aşteptăm să se împlinească un vis care nu se mai împlineşte, fie că iubim fără speranţă şi ne înecăm amarul în băutură, fie că suntem un şef fără coloană, astăzi bun şi mâine rău, fie că ne certăm din orgoliu şi ca să răzbunăm o greşeală care nu ne priveşte, fie facem rău zâmbind, convinse că am făcut ceva bun sau amuzant, fie suntem câte un pic din toate acestea şi citim acest text undeva, pe un vas de toaletă, în mâini cu un smartphone sau o tabletă, gadget-uri care au luat locul vieţii reale, toţi/toate nu avem decât clipa de acum. Restul sunt păreri.

Guest post by Adriana P.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Neprețuitele

Cucuveaua

Acum ştiu că merg pe urmele paşilor ei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
630 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro