Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Vara, până și tristețile par mai luminoase

15 July 2019

Vremea ne fierbe sistematic și îndelung, pentru ca apoi să ne supună vântoaselor, consecință logică a alegerilor noastre ca specie adesea distructivă, statut pe care ni-l exersăm, fără a ni-l asuma. Pendularea aceasta mă mută spre interiorizare și reflectare. De fapt, cred că îmi găsesc o scuză, nu am nevoie de context climatic propice pentru (auto)comunicare.

Pentru mulți, dragostea este oxigenul ecuației afective pe care fiecare dintre noi o reprezintă ori poate e mai cinstit să spun pe care îl constitui, să nu fiu suspectată de generalizări gratuite. Am atât de multe iubiri! Sunt un om fericit, sigur că mai uit uneori, chiar dacă neuronii mei fac eforturi spre a încetini ritmul uitării. Printre ele, vara, zâmbetul anului, prin care simt că viața reîncepe.

Privirile ghidușe ale soarelui la răsărit, când focul clipocește printre raze; animația care cuprinde treptat locurile; marea, cadână cu toane și ochi pofticioși; plaja (cu precădere una pe care poposesc de vreo 15 ani, într-un oraș cu nume de cântec ori poate doar cântat), primind îngăduitoare pașii noștri (și, nu de puține ori, gunoaiele pe care le uităm); căldura care coace pofta mea de viață. Octavian Paler spunea cândva că vara până și tristețile îi păreau luminoase…

Citiţi şi Vacanţa de vară era la ţară (II) – Cârnăciori olteneşti

Simt prin toți porii întregului care sunt că lumea mea interioară este a verii și-i mulțumesc cerului spre care nu de suficiente ori îmi înalț gândul, pământului din care îmi hrănesc forța și, mai presus de toate, îi mulțumesc Firii că m-a făcut a verii. Pe care v-o doresc în fiecare ceas.

Guest post by Isabela

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



views




Citiţi şi

Îmi spuneai că nu poți fi cu mine, dar nici să mă lași de tot nu poți

Luna plină in Berbec, 14 octombrie 2019 – începuturi, inițiative, schimbări de macaz

Eu nu ştiu să împart nici măcar un bilet de tramvai, darămite iubirea unui bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro