Viață

Catchy

31 January 2017

E o zi de august aproape londoneză, fără speranțe de soare, cu nori grei, cenușii. Cobor din autobuz cu nevralgia ținută încă sub control de Ketonalul luat de dimineață. De la stație până la cabinetul stomatologic sunt cam cinci minute. Am locuit aici, pe Strada Islazului, o vreme. Pentru câteva secunde, simt că m-am întors acasă și parcă nu s-a schimbat nimic.

Ajung la clinică. Mi-e frig, mi-e teamă, sunt două senzații complementare aici, între pereții de culoarea vaniliei. „Ești rea de gură”, îmi spunea în urmă cu câțiva ani dentistul în felul lui prietenos, arătându-și strungăreața cu un zâmbet larg. A mai slăbit și nu mai e la fel de vorbăreț. Închid ochii. Uit de durere și nu mai aud zgomotul frezei. Mă gândesc la copilul lăsat cu bunica, la ce o să facem în concediu aici. Nu venim des din Anglia și când venim, e totul foarte obositor. Între timp, dentistul a făcut finisajele și îmi fixează lucrarea dentară. Ies de la cabinet cu o durere puternică în gingii.

A început să plouă. Nu mi-am luat umbrela. Merg cât pot de repede și mă urc în autobuz. Mă uit la pantofii albaștri pe care i-am cumpărat cu o săptămână în urmă. Nu vreau să cobor încă, mai bine mai fac un drum cu autobuzul până se oprește ploaia. Când ne apropiem de ultima stație, rămân țintuită pe scaun și aștept.

fata ploaie

Îl văd pe șofer cum se îndreaptă spre mine. Îmi spune pe un ton autoritar că trebuie să cobor. Îl ascult și mă adăpostesc sub o copertină. Trei studente și trei studenți, purtându-și cursurile sub braț, aleargă spre stație. Vin dinspre cămine. Fetelor le curge rimelul și băieții au cămășile albe aproape transparente din cauza apei. Nu par să aibă mai mult de 19 ani. Anul I, îmi spun și simt picături calde pe obraji. Un parfum subtil. Poate Cool Water, așa cum aveam eu în studenție.

Sosește autobuzul și urcă toți în grabă, chicotind.

Mă uit din nou la pantofi. Arată bine, i-am salvat. Mă gândesc când a fost ultima dată când am folosit rimel. Era cândva o piesă importantă din orice bagaj. Zâmbesc. Ploaia s-a oprit și mă îndrept cu pași repezi spre farmacia din colț să-mi iau o cremă. Am uitat să pun în bagaj crema pentru hemoroizi.

Guest post by L.N.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Plâng din tot sufletul, apoi îmi refac machiajul și merg mai departe

Dacă ți se pare că este mai bine, poate că o să lăsăm lucrurile așa un timp

Ai fost un laș…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
610 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro