Voi ce faceți când vacanțele dor? Când miros a deznădejde și-a suspin? Când zahărul din cafea e la zeci sau sute de kilometri distanță și tot ce vă rămâne de făcut e să vă umpleți ceașca cu-așteptări?
Ce îmbrățișați când răsăritul tocmai v-a stins un vis frumos și v-a trimis în schimb un mesaj scris în grabă pe ascuns de lângă cealaltă Ea?
În ce ferestre vă lăsați gândurile să se-oglindească, căci mie-mi trage viața storurile de fiecare dată când distanța face cărțile…
Ezerets, Bulgaria – ©Raluca Andreescu
N-are nimeni soluții de compromis pentru perioadele în care poveștile se vor trăite doar în vis?
Voi de unde culegeți speranța dacă-ntindeți mâinile și n-atingeti celălalt suflet câteva zile?
Cum faceți să-nchideti ochii și sub pleoape să nu ardă dorințe care se vor împlini doar la sfârșit de sejur?
Cât de tare vă macină sufletul un bilet dus-întors din alt buzunar de la piept?
Cum puteți zâmbi celui care vă ține de mână, când cel care vă ține inima-n palme se străduiește departe să salveze aparențele într-o iubire fără destinație?
Nu simțiți c-ar fi bine să-i smulgeți calendarului filele acelea, ca să simtă și el cum vă rup în bucăți câteva zile de dor imens?
Inimile-ndrăgostite au aripi să zboare, să se caute fără-ncetare, însă cum să le spui că-ntr-o zi polii le vor schimba traiectoria și puterile-i vor lăsa să se chinuie-ntr-un zbor haotic, grotesc, dar asumat…?
Când vacanțele dor, cred că ne-nvață încet, încet să gustăm, fără zahăr, inevitabilul final.
Mă rog ca EA să nu afle și nu sufere prea mult
(Sunt eu,) Crys
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
