Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Winter Spice and everything nice!

18 January 2014

Să ne înțelegem dintru bun început: nu sunt băutoare de ceai decât dacă mi se oferă și n-am altă opțiune ori dacă mi se face dor de unul ca la bunica: din tot felul de ierburi de leac sau nu, culese pe știutelea numai de ea, uscate și amestecate de nu mai știai care-i care și ce hram poartă. Dar ăla-i greu de găsit azi. Altfel, arta ceaiului mi-e la fel de străină ca artele marțiale. Dar acum sunt la a patra cană, și când spun cană e puțin – cănoaia din care beau de obicei cafeaua. Că nici pe asta n-o pot bea din ceșcuță. Aia e, ciobancă-s, dac-o exista, că și asta-i altă anomalie – unele meserii să n-aibă formă de feminin.

ceai

Ce ceai beau eu în halul ăsta? Păi, zice așa pe pungă, stați s-o iau: ceai negru (din Ceylon, adicătelea de-ăla bun, că atât știu și eu) Winter Spice, în amestec cu bucățele de scorțișoară, migdale, mere, cacao și vanilie. Frate, torni apă clocotită și nu-ți vine să mai pleci de lângă cană. Un om normal ar acoperi-o și-ar lăsa-o în pace câteva minute. Da’ parcă poți? Că miroase de nu mai ai răbdare. Salivezi și naiba știe de unde vin buluc amintirile trăitelor ori doar visatelor-ntâmplări, că nu mai știi decât că vrei să guști. Și guști. Și guști. Și bei. Și mai vrei. Și e roșu-rubiniu, acrișor, și bun până la ultima gură. Ultima? Cine-a zis că-i ultima?

Pe etichetă mai scrie că se infuzează 3-5 minute o linguriță de amestec în 200 ml apă clocotită (bine că citesc acum, după ce am pus din ochi, firește că mai mult) și două picături arată conținutul în teină, un alcaloid asemănător cu cafeina (mare minune să mai dorm la noapte, că-i deja târziu). Greutatea – 30 g, valabil până în 2015. Bine. Mai am de încă 12 ceaiuri după indicații sau cinci-șase fără, și-i gata.Vai de mine! Acu’ văd că mai scrie și ediție limitată. După ce-mi fac niște provizii, vă spun și vouă cum îl cheamă. C-așa-s io, rea. Acum mănânc bucățelele de măr și de coajă de portocală. Nu-i frumos ce fac… Bine, îl cheamă Maya. Ca pe fetița celui care îl vinde. Mulțumit/ă? 🙂



Citiţi şi

10 lecţii pe care le-am învăţat de la ceai

Prietena-mea-doamna-general

Un ceai pentru o carte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,304 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro