Zborul dumneavoastră a fost anulat

6 September 2022

Dragă Gabriela Ibens,

Din motive operaționale, suntem forțați să anulăm zborul dumneavoastră cu numărul **** de la *** către *** din **/**/**, ora de decolare **:**.

Vă rugăm să acceptați scuzele noastre sincere pentru neplăcerile pe care le poate provoca această modificare!

Așa sună textul sec al mail-lui primit cu o săptămână înainte de zborul de întoarcere din România către Belgia.

Am avut presimțiri proaste încă din momentul rezervării, de acum jumătate de an. Puteți sa îi spuneți cum vreți, premoniție, al șaselea simț, frăsuieli de babă nebună, tot aia e! Ideea e că totul a venit ca o completare, ca o cireașă pe un tort fleșcăit, cu crema deja acră, uitat undeva pe o masă de cârciuma de provincie, după o aniversare nereușită la care iar s-a îmbătat unchiu’ Costel și a început să înjure guvernul!

Am fost în România. Nu sunt încă hotărâtă dacă mai e echivalent cu “Am fost acasă.” – propoziție simplă din care răzbat, însă, înăbușit povești nespuse, șoptite și urlate, imagini deopotrivă vesele și triste și trăiri contradictorii.

Nu sunt plecată îndeajuns de demult cât să se fi rupt legătura ombilicală, încă mai am în nări mirosul ierbii cosite și al mustului lipicios și dulce, dar revederea asta a fost cea mai tristă dintre toate cele de până acum. Cu siguranța la asta a contribuit și boleșnița și faptul că nu am mai fost în țară de doi ani și jumătate și cel mai mult ideea că timpul trece și că, invariabil, toți îmbătrânim.

Era acum ceva vreme la TV o emisiune în care participanții erau oameni normali, cu lipsuri și cu nevoi, mai aproape de pauperitate decât de îndestulare, care erau “prelucrați fizic” în așa fel încât într-un interval relativ scurt, de maxim o lună, reveneau complet schimbați. Li se implantau dinți, li se netezeau ridurile, li se polișa toată existența fizică, relansându-i în sânul familiei sub înfățișarea unor actori de cinema îmbrăcați ca pentru o mare gală.

Nimeni, niciodată nu și-a pus problema ce se va întâmpla cu oamenii aceia după sfârșitul show-ului, după ce reflectoarele se vor stinge, după ce cortina va cădea, iar participanții se vor întoarce la existența mizeră dintr-un bloc de garsoniere confort doi dintr-un târg prăfuit, lângă un consort abuziv și niște copii plini de muci.

Cam așa am găsit România acum: o femeie ciufulită și rămasă fără dinții de show pentru că i-a spart bărba’-su într-un acces de gelozie, îmbrăcată în rochie de gală cu poalele prăfuite și zdrențuite de mersul cu sandale scâlciate prin gropi și praf. Copiii plâng flămânzi înghesuiți în apartamentul mizer, bărbatul îngaimă cântece de beție numai de el înțelese, iar ea, România, privește pierdută cu un zâmbet tălâmb la televizorul care rulează NON STOP povești minunate cu oameni al căror destin a fost schimbat miraculos.

Așa am găsit oamenii, cu zâmbete false, forțate, ascunzând povești urâte sub un strat gros de fond de ten menit să acopere un trai de câine crescut cu coji de pâine și obligat să țină coada sus la paradă.

Așa am găsit locurile, cu geamuri murdare, dar ornate cu perdele fudule menite să ascundă de vecini în egală măsura suferințele și suferinzii.
Peste tot vezi petice colorate în coatele jiletcilor, odinioară de gală, care nu sunt nimic altceva decât țoale permanent îmbracate pentru o eventuală victorie care dă să vină, mereu așteptată, niciodată gustată. Iluzoriile parade sunt așteptate cu covoare roșii, odinioară făloase, deja prăfuite și roase de vreme și de interese meschine.

Mă chinuie gândul că, în curând, din ceea ce știam că am lăsat acasă o sa rămână doar gustul roșiilor Nicoletei mestecate cu obidă împreună cu brânza cumpărată de la un cioban despre care sunt conștientă că minte atunci când spune ca e din Mărginime. Mânz n-am!

“Dragă Românie,

Suntem forțați să te anunțăm că ți s-a anulat zborul din motive de nepăsare, de lipsă de educație și de perspectivă, chiar dacă toți locuitorii tăi și-au urcat toate boccelele, cățeii și purceii în avion.

Te rugăm să accepți ideea că suntem solidari cu suferința ta în ceea ce privește imensa durere în cot care pare să se fi instalat destul de confortabil printre locuitorii tăi.

Primești această notificare deoarece ai fost într-atât de naivă încât să crezi că este de ajuns să îți schimbi starea civilă și peste noapte locuitorii tăi vor deveni alți oameni, responsabili, corecți și muncitori.

Tristă Românie, țara mea de glorii, țara mea de…

Guest post by Gabriela Ibens
Septembrie 2022
Antwerpen

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

România la paradă

3 lucruri de care să ții cont când cauți locuința perfectă

Știți de ce vom ține mine toate astea? Pentru că se cheamă curaj

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro