Cimpanzeii nu cred în Rai

Catchy

16 July 2015

Profesorul de istorie Yuval Noah Harari – autorul lucrării „Sapiens: A Brief History of Mankind” (Sapiens – O scurtă istorie a omenirii) explică de ce oamenii stăpânesc pământul. Motivele oferite de Harari nu sunt nici pe departe cele pe care le ştiam… 

În urmă cu 70.000 de ani oamenii nu erau decât niște biete animale. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știm despre oamenii din acele timpuri este că nu erau deloc importanți. Impactul lor asupra mediului era unul minim, mai mic decât cel al meduzelor, al ciocănitorilor sau al bondarilor.

Însă astăzi situația este total diferită, oamenii sunt cei care controlează întreaga planetă. Care a fost secretul succesului nostru, cel care ne-a transformat din niște modeste viețuitoare dintr-un colț al Africii în conducătorii lumii?

homosapiens

Adesea, analizăm diferențele dintre noi și celelalte animale la nivel indivdual. Ne place să credem că organismul sau creierul nostru au ceva special, astfel încât fiecare om în parte îi este net superior unui câine, unui porc sau unui cimpanzeu. Însă realitatea este că, în comparația la nivel individual, oamenii sunt extrem de asemănători cimpanzeilor. Dacă ai lăsa un bărbat și un cimpanzeu pe o insulă pustie pentru a vedea cine supraviețuiește mai bine, cu siguranță nu omul va fi acela.

Adevărata diferență dintre noi și restul animalelor se vede la nivel colectiv. Oamenii controlează lumea pentru că suntem singurele animale care pot coopera în mod flexibil și în număr mare. Furnicile și albinele lucrează și ele în comunități mari, dar o fac în mod rigid. Dacă stupul întâmpină o nouă amenințare sau o nouă oportunitate, albinele nu își pot reinventa sistemul social peste noapte pentru a se adapta mai bine noii situații. Nu pot, de exemplu, să execute regina și să instaureze republica. Lupii și cimpanzeii au sisteme mai flexibile de cooperare decât furnicile, dar acesta funcționează doar în grupuri mici de indivizi care se cunosc între ei. În cazul lupilor și al cimpanzeilor, cooperarea se bazează pe interacţiuni individuale. Dacă sunt cimpanzeu și vreau să cooperăm, trebuie să te cunosc personal: Ce fel de cimpanzeu ești tu? Ești un cimpanzeu simpatic sau unul rău intenționat? Cum să cooperez cu tine dacă nu te cunosc?

Numai Homo sapiens poate coopera în nenumărate feluri flexibile cu un număr mare de necunoscuți. Unu la unu sau zece la zece, cimpanzeii poate se descurcă mai bine decât noi. Dar pune 1.000 de Sapiens împotriva a 1.000 de cimpanzei și oamenii vor câștiga detașat, pentru simplul motiv că cei 1.000 de cimpanzei nu pot în veci coopera eficient. Pune 100.000 de cimpanzei pe Wall Street sau pe Yankee Stadium și vei obține un adevărat haos. În schimb, pune 100.000 de oameni și vei obține tranzacții și competiții sportive.

Cooperarea nu are mereu rezultate bune, desigur. Toate lucrurile îngrozitoare pe care oamenii le-au făcut de-a lungul istoriei sunt, de asemenea, produsul cooperării în masă. Închisorile și lagărele de exterminare sunt și ele sisteme de cooperare în masă. Cimpanzeii nu au așa ceva.

Și totuși, cum au reușit doar oamenii, dintre toate animalele, să cooperez în număr mare, fie că au făcut-o pentru a se întrece, pentru a tranzacționa sau pentru a se ucide? Răspunsul rezidă în imaginația noastră. Putem coopera cu nenumărați necunoscuți pentru că putem crea povești, le putem răspândi și astfel putem convinge milioane de alți oameni să le creadă. Atâta timp cât toată lumea crede aceleași povești, ne supunem acelorași legi și, în consecinţă, putem coopera eficient.

Această capacitate o au numai oamenii. Nu vei putea în veci convinge un cimpanzeu să-ţi dea o banană doar promițându-i că, după ce va muri, va merge în Raiul Cimpanzeilor și că acolo va primi nenumărate banane pentru faptele sale bune. Niciun cimpanzeu nu va crede vreodată o astfel de poveste. Doar oamenii cred așa ceva. De aceea noi conducem lumea, în timp ce cimpanzeii sunt închiși în cuștile lor din grădinile zoologice și din laboratoarele de cercetare.

Este relativ ușor să accepți că rețelele religioase de cooperare se bazează pe povești de ficțiune. Oamenii construiesc împreună o catedrală sau merg într-o cruciadă împreună pentru că ei toți cred în aceleași povești despre Dumnezeu și Rai. Acest exemplu este relevant pentru orice tip de cooperare între oameni la scară largă. De exemplu, să luăm sistemul nostru legislativ. În prezent, majoritatea sistemelor legislative se bazează pe încrederea în drepturile omului. Însă aceste drepturi ale omului sunt și ele o ficțiune, precum Dumnezeu și Raiul. În realitate, oamenii nu au niciun fel de drepturi, precum nu au nici cimpanzeii sau lupii. Dacă tai un om, nu vei găsi înăuntrul lui niciun drept. Singurul loc unde există drepturile omului este în mentalul colectiv, prin poveștile pe care le inventăm și ni le spunem unii altora. Drepturile omului alcătuiesc o poveste interesantă, dar numai o poveste.

Același mecanism funcționează și la nivel politic. Precum zeii și drepturile omului, națiunile sunt o invenție. Un munte este ceva real. Îl poți vedea, atinge sau mirosi. Dar Statele Unite sau oricare altă țară nu se constituie într-o realitate fizică. Nu le poți vedea, atinge sau mirosi. Sunt doar povești inventate de oameni, povești de care aceștia s-au atașat foarte mult.

Același lucru se întâmplă cu rețelele de cooperare la nivel economic. Să luăm, de exemplu, o bancnotă de 1 dolar. Nu are nicio valoare în sine. Nu o poți mânca, bea sau purta. Dar intervin niște super-povestitori precum președintele Rezervei Federale și președintele Statelor Unite și atunci ajungem să credem că această bucată de hârtie verde valorează cinci banane. Atâta timp cât milioane de oameni cred aceeași poveste, acea bucată verde de hârtie într-adevăr valorează cinci banane. Acum pot merge la supermarket, îi ofer o astfel de bucată de hârtie unui străin și, în schimb, primesc banane adevărate. Încearcă să faci asta cu un cimpanzeu!

Într-adevăr, banii sunt poate povestea cea mai reușită a umanității. Nu toate lumea crede în Dumnezeu sau în drepturile omului sau în Statele Unite ale Americii. Dar toate lumea crede în bani și în bancnota de 1 dolar. Chiar și Osama Bin Laden. A urât religia americanilor, politica sau cultura americană, dar era foarte atașat de dolarii americani. Nu avea niciun fel de obiecție legată de această poveste.

În concluzie, în timp ce restul animalelor trăiesc într-o lume concretă a râurilor, a copacilor și a leilor, noi, oamenii, trăim într-o lume duală. Da, există râuri, copaci sau lei în lumea noastră. Dar, mai presus de această realitate concretă, am construit un al noilea nivel al realității alcătuit din entități fictive, precum Uniunea Europeană, Dumnezeu, dolarul și drepturile omului.

Iar odată cu trecerea timpului aceste entități fictive au devenit tot mai puternice astfel încât, în prezent, sunt cele mai mari forțe din lume. Însăși supraviețuirea copacilor, a râurilor și a animalelor depinde de dorințele și deciziile unor entități inventate precum Statele Unite și Bancă Mondială – entități care există doar în imaginația noastră.

Sursă: ideas.ted.com

Traducere și adaptare Cristina Lincu.



Citiţi şi

Despre bunătate

Sfânta

Nu mai avem timp nici să ne minunăm, nici să așteptăm, nici să iubim

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
468 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro