Bărbați cu lipsuri la cântar
Într-o seară, o fată a intrat într-o secție de Poliție, strigând că a fost violată. Polițiștii au trimis-o acasă, pe motiv că arăta și se purta de parcă ar fi fost beată. Fata avea 12 ani.
Într-o seară, o fată a intrat într-o secție de Poliție, strigând că a fost violată. Polițiștii au trimis-o acasă, pe motiv că arăta și se purta de parcă ar fi fost beată. Fata avea 12 ani.
Am văzut recent documentarul Love+War, despre Lynsey Addario, o femeie extraordinară, care a dus foto-jurnalismul la nivel de artă (tristă și atât de necesară artă).
Un eseu despre dragostea care ne definește și ne salvează, chiar și într-o lume dominată de inteligență artificială. Despre oameni, memorie, Voltaire, Dante și lumina interioară care rămâne singura formă de rezistență. O pledoarie tandră și lucidă pentru iubire.
Lumea noastră a obosit. Într-o societate a măștilor, în care adevărul e negociabil și dragostea pare un contract, curajul de a rămâne autentică este singura formă de libertate.
Un manifest despre libertate și singurătate asumată, despre refuzul de a te pierde în turmă și despre prețul pe care îl plătește cel care rămâne fidel propriei conștiințe. Într-o lume tot mai uniformizată, curajul de a gândi cu mintea ta devine forma supremă de demnitate.
Rutger Bregman crede că oamenii sunt de la natură buni. Hobbes, că sunt răi. Adevărul? Poate că nu sunt nimic din toate astea. Poate că devin ceea ce aleg. Și marea noastră șansă este să alegem să nu fim proști.
Mintea noastră nu este un algoritm. Alegerea a ceea ce contează, când și pentru cine, rămâne o formă de inteligență pe care AI-ul nu o poate reproduce.
Într-o scrisoare postumă, Oliver Sacks trasa un diagnostic lucid: ne pierdem în zgomotul digital. Ce mai învățăm azi de la medicul care a iubit umanitatea în toate formele ei.
Cum arată o femeie care nu mai cere voie să fie cine e? Care își alege singură drumul, dar încă simte în spate privirea lumii? Pentru Gilles Lipovetsky, această femeie nu e nici „victimă eternă”, nici „zeiță idealizată”. Este pur și simplu reală – prinsă între presiuni vechi și libertăți …
În prima zi după colapsul rețelelor sociale a urmat un val de sinucideri în rândul influencerițelor. Rămase fără obiectul muncii, ele s-au privit un timp în oglinzi. Dar cum oglinzile nu reacționau cu emoticoane la privirile lor, influencerițele, enervându-se, le-au spart și, cu cioburile în mâini, și-au deschis venele, fiecare …