Mămicile care nu ratează nicio ocazie de a pupa în c*r învățătoarele

Catchy

12 October 2017

Într-o dimineaţă, înainte de a pleca la şcoală, fetiţa mea de clasa I îmi cere doi lei. O întreb pentru ce îi trebuie şi îmi spune că are de plătit o amendă. Cum adică, ai de plătit o amendă? Păi da, doamna ne-a pedepsit pe toţi, pentru că unii au vorbit şi nu au fost cuminţi şi a zis că dacă nu aducem azi doi lei, nu ne primeşte în clasă.

Mă înfurii şi îi spun că o să vin cu ea, ca să văd despre ce este vorba. Intru în clasă, pe la 7:55, şi găsesc un întreg vacarm. Un băieţel avea o listă a datornicilor, iar copiii stăteau la rând să îi dea banii. O fetiţă plângea în hohote. O întreb de ce plânge şi îmi spune că a uitat să îi ceară mamei cei doi lei şi acum doamna o va certa! Mă uit în portmoneu, aveam doar 1 leu şi 50 de bani mărunt, mai cer 50 de bani de la un părinte (în clasă mai erau vreo cinci şase părinţi care aflaseră de ce plânge fetiţa, dar niciunuia nu îi trecuse prin cap să o ajute în vreun fel!). Fetiţa se linişteşte. Ceilalţi părinţi se amuză de găselniţa doamnei şi de preocuparea celor mici de a-şi plăti amenda.

Numai eu plec de acolo pe gânduri – îi dădusem şi fetiţei mele cei doi lei ca să nu o pun într-o situaţie neplăcută. Sunt revoltată şi, în acelaşi timp, mirată că doar eu sesizez enormitatea. Adică un copil de şapte ani este învăţat că poate şterge greşeli plătind bani! În plus, acei bani nu sunt câştigaţi de copil, el îi cere părintelui, deci părintele e cel care plăteşte în locul lui şi mă întreb cum este el responsabilizat în felul ăsta?!

Gluma se îngroaşă în zilele următoare, când mi se cer patru lei, apoi şase lei pentru diferite „amenzi”, majoritatea pentru vine colective. Am fost asiguraţi de învăţătoare că banii vor ajunge în fondul clasei! Încerc o discuţie cu ceilalţi părinţi pe grupul de whatsapp. Suntem surprinşi, eu şi soţul meu, că nimeni nu e supărat. Mai mult, cineva ne spune că, dacă avem ceva de criticat, să vorbim cu doamna şi să nu mai creăm discuţii inutile pe grup. Ce vrem? Trebuie să îi disciplineze şi să îi responsabilizeze cumva şi ea pe copii?!

Decidem să nu mai spunem nimic nici noi. Pentru că aveam încă din clasa zero antecedente de părinţi nealiniaţi la cutumele care am constatat că nu s-au schimbat de când eram noi elevi. Buchetele şi coşurile de flori de la început de an şcolar (cu cât e mai mare şi mai scump coşul, cu atât mai declarat este ataşamentul faţă de doamna!), cadourile de ziua de naştere şi de nume ale doamnei, cadourile de Crăciun pentru învăţătoare, directoarea şcolii, celelalte profesoare, cadourile de 8 Martie etc. În plus faţă de regimul comunist, regimul capitalist după reţetă românească te pune şi să zugrăveşti clasa, să raşchetezi parchetul, să pui perdele, să cumperi tablă şi imprimantă şi chiar să plăteşti un cartuş pentru imprimanta directoarei! A, şi să nu uit, pe lângă discursurile tovarăşilor de la centru care s-au păstrat şi astăzi, la festivitatea de deschidere participă şi un popă ortodox care dă de-a valma cu agheasmă peste toată lumea, indiferent de religie.

prima-zi-de-scoala

Majoritatea părinţilor din clasa noastră sunt mai tineri decât noi, adică sub 39, şi rămânem uimiţi de cât de naturale şi fireşti li se par toate aceste obiceiuri!

Doamna este o învăţătoare foarte bună. Nu am ce să îi reproşez în ceea ce priveşte atitudinea faţă de copii, pe care îi iubeşte sincer, sau metodele de predare care văd că sunt eficiente. Este, însă, un produs tipic românesc. Un amestec de reminiscenţe comuniste, când dascălul, doctorul, vânzătoarea care îţi dădea produse pe sub mână, conţopiştii din instituţiile publice erau mici Dumnezei cărora trebuia să li te ploconeşti ca să le intri în graţii şi să îţi îndulceşti un pic situaţia.

De la prima şedinţă, de la pregătitoare, ne-a avertizat că, în clasa ei, ea e ministru şi că dacă nu ne convine, nu se supără deloc dacă ne mutăm copiii în altă clasă. De parcă un copil este un dulap care decizi tu că ar sta mai bine pe hol şi nu în sufragerie! În ceea ce priveşte cadourile, femeia nu ne-a arătat că ar avea vreo pretenţie. Şi nu cred că i-ar fi învăţat mai puţin pe copii fără cadourile noastre. Este în pragul pensiei şi văd la ea acelaşi entuziasm de a preda şi drag de copii pe care nu ai cum să le simulezi. Dar nelipsitul grup de mămici bine intenţionate a reuşit din start să impună cutuma bifării tuturor ocaziilor de a pupa în cur. Exemplele pot continua şi sunt sigură că multe dintre voi, cele care citiţi acest text, aţi trecut prin experienţe similare.

Unde vreau să ajung? Comportamentul părinţilor de elevi din România este simptomatic pentru societatea românească actuală. Suntem pupincurişti şi ne temem de autoritate, dar izbucnim tăios dacă băiatul de la Orange nu ne-a întrebat destul de repede ce dorim.

Nu ne revoltă minciuna şi hoţia politicienilor, ci ne oftică pe mulţi că nu avem ocazia să fim în locul lor. Am rămas uimită, în ultima vreme, de câţi oameni mi-au spus natural că probabil şi ei ar fura dacă ar fi acolo, dar ar face ceva şi pentru ceilalţi.

Lăsăm căruciorele de cumpărături pline de ambalaje şi resturi alimentare, dar ne oţărâm la angajaţii magazinului dacă nu ne-au zâmbit amabil. Dă-i în mă-sa, de aia sunt plătiţi! Avem, cum bine sesiza un prieten jurnalist, rânză. Şi rânza asta ni se umflă de fiecare dată când drepturile pe care ni le-am câştigat în democraţie nu ne sunt respectate. Aceeaşi rânză se dezumflă, însă, dezamăgitor, de câte ori ajungem în Piaţa Independenţei şi găsim ceva de pupat!

Guest post by Nati Dumitriu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ascultă, tu, prostul pământului!

Adevărul despre refugiați

Jigodia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
96,717 views

Your tuppence

  1. edu / 14 October 2017 23:34

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 3 Thumb down 6
    Reply
  2. Flor / 14 October 2017 17:41

    pana sa plec din tara asa gandeam si eu despre romani, dupa ce am plecat m-am calmat, toate natiile au si lista de rechizite si parinti pupin’c si reminiscente si birocratie, dar au o alta atitudine fata de ei insasi si asta pare ca ajuta. Sunt de partea grupului de whatsup in acesta discutie, daca tu ai o problema spune-o, daca doar tu o vezi, spune-o…vorbeste cu educatoarea, uita de reminiscenta ta comunista, aia cu marginalizarea copilului…s-ar putea sa functioneze

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. Mihaela / 14 October 2017 17:39

    In primul rand, am sesizat o acumulare de frustrari in toata postarea aceasta. Sunt profesoara de lb. engleza la o scoala gimnaziala. Daca va faceti griji ca o floare sau un buchet face diferenta si ca de asta depinde calitatea educatiei, problema e in cu totul alta parte, poate chiar in atitudinea parintelui sau a copilului fata de scoala si de personalul acesteia. Daca asta este problema, nu mai dati si gata. Pentru mine conteaza mesajele pe care le primesc pe telefon de la elevii mei, fie sa ceara ajutor/lamuriri legate de tema pentru acasa, fie sa intrebe “ce mai faceti, doamna?” cand suntem in vacanta, felicitarile handmade cu tot felul de desene si declaratii, mesajele si inimioarele desenate pe tabla pe care le gasesc atunci cand intru in clasa, jeleurile si biscuitii de pe catedra (si de multe ori nici nu vor sa imi spuna de la cine sunt) si oricat le-as spune sa si le pastreze pentru ei, ca nu am nevoie, nu are efect. Am primit intr-o zi o ciocolata de la o fetita de clasa a III-a, fara vreo ocazie speciala, cumparata in pauza de la magazinul din fata scolii din banii de buzunar. Am pupat-o, i-am multumit frumos si i-am dat-o inapoi, sa o imparta cu sora ei mai mica. In 3 secunde au inceput sa ii curga lacrimile ca nu accept ciocolata ei (mentionez ca oricum era cea mai buna din clasa, cel putin la ora mea si ca nu a avut vreun alt motiv ascuns pentru gestul ei). Asa ca inainte sa pornim un intreg scandal din cauza artificiilor gasite de aceasta invatatoare pentru a atrage atentia parintilor, fara a-i stresa cu telefoane si a-i pari pe copii atunci cand fac prostiute la scoala, facandu-i pe copii sa le spuna singuri acasa parintilor ce se intampla la clasa, fiti mai atenti la nevoile propriului copil. A iesi din comunism nu inseamna a face scut in jurul copilului, indiferent de ce face si a acuza profesorii de tot raul, de rezultatele slabe si de problemele de comportament ale elevilor. Atentie, nu spun ca fetita in cauza ar avea astfel de probleme, ci atrag atentia asupra unei atitudini cu care noi, cadrele didactice ne confruntam in ziua de azi. A iesi din comunism inseamna a avea scoli dotate si fonduri pentru a face actul de predare mai eficient si distractiv. De la inceputul acestui an scolar am scos din buzunar pestr 200 ron pentru materiale didactice si am consumat un top jumate de hartie pentru a imprima acasa teste initiale, postere, afise color pentru a-mi atrage elevii. Poate nu vi se pare mult, dar fac asta in fiecare an, dintr-un salariu de profesor. PS: am 29 ani, deci nu am prins epoca in cauza, ci doar efectele ei pe vremea cand eram eu in scoala.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 3
    Reply
  4. Mihai / 14 October 2017 11:44

    Suntem nu numai pupincuristi ci si o natie de niste fricosi corupti si cu f low self esteem si care izbucnim isteric doar cand cineva se dovedeste bun si vrea sa ne serveasca cu adevarat, ni se pare ca e slab, la ceilalti nici macar nu ridicam privirea.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Iulia Sima / 13 October 2017 15:17

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 5 Thumb down 19
    Reply
  6. Nicoleta / 13 October 2017 14:49

    Sunt invatatoare, nu am primit si nu voi accepta niciodata nimic de la un copil sau parinte decat cel mult o floare ( una, nu un buchet!)si chiar si pt aceea as avea pretentia sa fie una culeasa de copil din poiana sau de pe marginea drumului. Cand prima data am refuzat un cadou venit din partea parintilor la finalul unui an scolar au fost socati toti parintii! O mare vina pentru existenta unor astfel de comportamente o au chiar parintii care ofera fara sa le fie solicitat acest lucru si apoi factorul nr 2, cadrul didactic care primeste. Oameni buni, cand nu o sa mai dati cadou profesorului copilului, spaga doctorului, bacsis ospatarului, atunci nimeni nu va indrazni sa astepte sa i se dea si cred ca un profesor bun poate sa iti invete copilul geografie, matematica etc si daca nu ii vei arunca la sfarsit de an un cadou, cu aceeasi placere si interes. Un medic bun si cu constiinta, te va opera fara sa aatepte plicul cu bani, punand pe primul loc viata pentru ca asta a fost invatat sa faca, un ospatar iti va aduce si aseza farfuria frumos pe masa si daca stie ca la final nu va gasi bacsisul! Totul sta in recunoasterea muncii fiecaruia, aprecierea sincera a eforturilor fiecarui individ indiferent ca e vorba de medic sau femeia care matura scara blocului. Multumesc e de bun simt si este suficient pentru a-ti arata aprecierea pentru un om care a facut ceva pentru tine.
    Decat sa le luati profesorilor cadouri mai bine ati cere alaturi de ei sa li se asigure conditii de munca bune, salarii decente, sprijin in pregatirea lor continua. Un om care nu duce grija ratelor la banca sau a faptului ca maine daca nu plateste factura la curent nu mai are lumina in casa, un om cu mintea odihnita o sa fie in stare sa ii acorde copilului tau toata atentia si tot sprijinul pentru ca acesta sa invete in scoala tot ceea ce trebuie. Nu le mai dati profesorilor cadouri, cereti legi care sa ii sprijine. Doar asa faceti schimbari sanatoase pentru viitorul societatii.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 58 Thumb down 0
    Reply
  7. Mihaela / 13 October 2017 14:24

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 5 Thumb down 10
    Reply
  8. petro / 13 October 2017 12:18

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 7 Thumb down 13
    Reply
  9. nicu / 13 October 2017 10:11

    In regimul comunist dadeam si atunci bani de perdele. Si parca memoria mea de copil isi aminteste ca am dat o data si pentru tabla. Asta ca sa nu mai zic de bani de sticle si borcane (in loc de), de maculatura, de castane… de tot ce ni se cerea sa ducem la scoala.
    In rest, da… pupincurism pentru ca, citez, “tot ce e mai bun pentru copiii nostri”

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 3
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro