Și de ce morții tăi crezi, fă, că îmi rod unghiile?

Valeria Crăciun

3 February 2015

valeria craciun– Nu ești bună de nimic! Nu mi-ai făcut și tu măcar o dată o bucurie, să zic și eu că am cu ce să mă mândresc!

Tac. Nu ripostez. Poate că are dreptate. Poate nu-s bună de nimic! Poate de aia sunt singură și nu mă iubește nimeni. Nu merit să se îndrăgostească și de mine vreunul din băieții din școală, așa cum se îndrăgostesc cu toții de colegele mele.

– Ăsta e spălat de geam? Uite, dau cu degetul și nu scârțâie! Vorba aia, ai de toate: căldură în casă, mâncare pe masă, hăinuțe curate. Ce te pun să faci? Să tragi la jug? Să mulgi vaci, cum mulg fetele lu’ dada de la țară? Să dai cu sapa? Alți copii cum pot să fie niște copii cuminți, să își ajute părinții la treburi, să ia note bune, să fie olimpici? Tu ce ai? Ai de toate, aia ai! Dar și când oi schimba io foaiaaaaa… să mă scuipi tu pe mine-n gură, dacă nu dăm milităria jos din pod! De ce taci? Tu auzi ce îți zic? Intră în capul ăla al tău ceva? Am senzația că eu vorbesc, eu aud. La tine acolo, e gol! Aloooo, fetițo, tu auzi ce îți zic? Zi ceva, că mă scoți mai tare din sărite! Ești mută? Zi, dragă ceva!!!

-Da.

– Da, ce? Vaaai de capul tău! Sărmana de tine! Dacă nu eram eu, ajungeai sub pod la cerșit! De ce nu scârțâie geamul când dau cu degetul? Mâncare bună ai, că vorba aia, trag ca un cal pentru tine să nu-ți lipsească nimic. Acoperiș deasupra capului ai, da? Nu te ninge, nu te plouă! Hăinuțe, ai, ia uite: dulapu-i plin de zdrențe! Explică-mi și mie, de ce nu scârțâie geamul! Normal că nu l-ai spălat cum trebuie, stai toată ziua pe Facebook cu toți cretinii.Ca să scârțâie un geam, trebuie să speli le el minim două ore! Nu c-ar fi complicat, dar lenea din tine e mare cucoană. Cucoană mare care cere de mâncare!

– Am spălat și eu cum am putut de bine. Iartă-mă!

Mă bufnește plânsul. Simt cum toată fața îmi ia foc. Îmi curg și mucii. Batistă n-am. Mă șterg cu mâna. Simt cum mă lasă picioarele. Văd negru în fața ochilor, urechile încep să îmi țiuie, mi-e rău. Simt că o să cad. Ea urlă. Nu o mai aud. Mă întind pe jos.

– Acum ți se făcu și rău! Hai, lasă teatrul ăsta ieftin, că nu ține! Să îți dau cu apă pe față!

Se duce la bucătărie și se întoarce cu o cană plină de apă, pe care mi-o toarnă în cap.

– Gata, îți reveniși? Ha, ha, ha, ha… Hai, ridică-te și du gunoiul! Crezi că mă duci pe mine de nas cu trucuri de-astea? Când o zbura porcul!

– Mi-e rău!

Simt că dacă mă scol de jos o să mă ia din nou amețeala.

– Dacă nu te ridici în clipa asta, îți promit că dormi afară!

Mă ridic încet, amețită.

– Mai repede, că nu stau să mă rog de tine! Hai, hai, hai, repedeee!

M-am ridicat. Îmi pun geaca pe mine, iau găleata cu gunoi din bucătărie și ies din casă. Afară plouă. Tomberonul e abia la al treilea bloc. Azorel, câinele cartierului, se ia după mine. Noroc că am în geacă doi lei. O să merg la magazin să îi cumpăr o pâine. La vremea asta, măcar să aibă ce mânca. Golesc coșul de gunoi în tomberon. Două pisici îmi sar în față; stăteau acolo ghemuite. Probabil că s-au speriat. Și eu sunt speriată, la fel ca ele și ca Azorel. Uneori am senzația că ei sunt singurii care pot vedea ce e în sufletul meu.

Mi-e groază, trebuie să mă întorc în apartament și să suport iar urlete.

Deschid încet ușa, intru în casă și las coșul de gunoi în bucătărie. Merg în baie, mă spăl pe mâini și mă privesc în oglindă. Încă am fața roșie de la plâns. Bine că termin anul ăsta liceul și plec în București, la facultate! Mai rezist două luni și apoi gata; gata cu coșmarul!

Pășesc ușor spre camera ei. Stă în pat, se uită la televizor. Se face că nu mă vede. Stau ca o toantă în dreptul ușii și mă uit la ea. Mi-e frică să îi spun ceva, așa că stau pur și simplu. Și totuși… Dacă mi-aș lua inima în dinți și să-i spun ceva? Poate m-ar asculta. Poate aș reuși să distrug zidul ăsta rece dintre noi. Poate am putea fii o familie. Ce să îi spun? Poate că e încă nervoasă și ar trebui să o las în pace… Poate ar trebui să mă duc și să mai șterg odată geamul! Poate așa o să vadă că îmi pasă și o să mă iubească. Da, poate mă va iubi dacă geamul o să scârțâie de curat ce e… Dar am frecat două ore la el, mai mult de atât… Și dacă mai frec o oră, o să scârţâie oare?

copilărie

Iau din sertar o cârpă și spray-ul de geam. Mă sui pe un scaun în dreptul geamului și încep și frec… Și frec… Și frec… Și frec așa o oră. O simt că a intrat și mă uit în spate – mama. Cu aceeaşi figură rece se apropie de geam și dă cu degetul. Apoi pe un ton sictirit îmi spune :

– Dacă speli geamul cu spray-ul ăsta, poți să speli că proasta zece ore, degeaba, n-o să scârțâie în vecii vecilor amin! Ești chioară, nu ai văzut că avem în casă Clin?

– Ai zis că până nu termin vechiul spray, să nu mă apropii de altele, că trebuie folosit tot!

– Mă contrazici? Îmi răspunzi?

Jap, o palmă!

Las cârpă și spray-ul pe măsuță și plec plângând spre camera mea. Îi arunc :

– Spală-ţi singură geamurile, dacă nu îți convine cum le spăl eu!

Mă încui în cameră și încerc să citesc pentru teza de mâine la limba română, că mâine-poimâine, vine bac-ul! Dar poți citi? Odată, bunică-mea, care o cunoștea bine, mi-a spus că atunci când țipă și urlă la mine să mă gândesc la ceva frumos. Uite, mă gândesc că o să plec la București, și că o să scap de ea, și că o să îmi strâng bănuți să îmi cumpăr haine frumoase și că nu o să mai îndur caliciile, nevrozele, și loviturile ei. Mai sunt două luni și scap! Scap din închisoarea asta! Noroc că le am pe Emi și Lara, prietenele mele de suflet! Am fost colege din clasa întâi. Acum o să plecăm toate în București. Lara vrea să dea la drept, iar Emi vrea jurnalism. Eu? Mi-aș dori să fac actorie. Nu am curajul să îi spun mamei.

I-am zis că voi da la jurnalism, ca Emi. Madam mama își dorea să fac medicină, ca ea. Dar eu sunt varză la biologie, plus că nu îmi place să văd sânge și oameni suferinzi! Ia uite, mi-a trimis Emi sms : „Fată, îmi bag picioarele în Plumb… Tu ai învățat comentariul pentru mâine”?

Noroc cu Emi că mă amuză cu tâmpeniile ei. I-am răspuns: „Stai lângă mine atunci”.

Emi și Lara mi-au zis că dacă vreau să mă răzbun pe madam maică-mea, ca să facă un atac vascular cerebral, să plătesc un țigan de 60 de ani, burduhănos, care să se dea drept iubitul meu. Ha, ha, ha… Ar cădea pe jos! Ea, doamnă respectabilă, medic în Craiova, plină de orgolii, ifose și extrem de snoabă, să se facă de râs? Mai bine s-ar spânzura, decât să mă știe măritată cu vreun rom, sau drogată, sau gravidă la nouăsprezece ani. Oricum o fac de râs că sunt scundă, că nu vorbesc cu toate neamurile ei, că nu sunt pupincuristă cu prietenii ei, că atunci când e cineva la noi și vrea să pun muzică, eu pun Leonard Cohen și nu pun ceva săltăreţ, de petrecere, vorba aia. Că atunci când abordează un subiect de cultură le dau peste bot tuturor prietenilor ei snobi. Ce să mai, eu, Maia, oaia neagră a neamului Bălan.

Mi-e dor de mamaie. E singura care m-a iubit din familia asta. Singura căreia îi păsa de mine. Singura care s-a jucat cu mine când eram mică. Singura care m-a învățat că a greși e omenește și nu trebuie să îl torturezi pe cel ce a greșit; trebuie să îl îndrumi, să îl înveți lucruri care să îl ajute mai târziu să nu mai greșească. Singura care m-a învățat ce înseamnă empatia și bunătatea.

O aud, îi aud pașii pe hol. De fiecare dată când îi aud pașii prin casă, simt un gol în stomac, chiar frică. Mereu, din secundă în secundă, mă aștept să pornească o nouă avalanșă de urlete și reproșuri. Trebuie să mă gândesc la ceva frumos, cum zicea mamaie. La ce să mă gândesc? La… Nu știu, nu îmi vine nimic în minte. Am mintea blanc, capul gol, cum zice madam. Iarbă, da, verdeață… Mult verde. Câmpie. O câmpie plină cu flori… Nu. Mă gândesc la maci. Îmi plac macii!

În clasa întâi, învățătoarea ne-a spus o poveste care pe mine m-a impresionat foarte tare și de atunci iubesc macii. Povestea e așa, v-o spun pe scurt : o femeie foarte săracă, mergea mereu desculță. Desculță fiind se înțepa în mărăcini, iar picăturile de sânge din tălpile ei,se transformau în maci… Nu mai știu cu lux de amănunte povestea, știu doar că m-a impresionat foarte tare și de atunci macii sunt florile care îmi plac tare mult pentru că s-au născut din durere.

Față de învățătoare însă am avut mereu un sentiment de maximă scârbă; nu făcea altceva decât să trezească în copii răutatea umilindu-i pe unii în fața clasei. Îi scotea la tablă și, pe motiv că aveau un scris urât, îi făcea pe cei rămași în bănci să-i privească cu dispreț. Trezea în noi dezgustul față de colegii noștri. Nu mai eram egali între noi, ne împărțiserăm în grupe : loserii și popularii. Chiar acum, mi-a venit în minte imaginea lui Florin, colegul meu din clasa întâi. Era puțin retard băiatul, mă-sa era internată la un spital de boli psihice, pe motiv că dăduse foc la casă într-un moment de isterie, tac-su murise, iar el locuia cu bunica lui. Băiatul ăsta avea un scris foarte urât, iar învățătoarea îl umilea ori de câte ori avea ocazia: îi lua caietul, i-l apropia de față și apoi întreba clasa: „Nu-i așa că scrisul este oglinda noastră”? Adică, pe cât de urât scrie, pe atât de urât era și el! O harpie nenorocită, asta era învățătoarea… Era bună prietenă cu madam. Știți cum e: cine se aseamănă se adună.

-Maiaaaaaaaa! Maiaaaaaaaaaaaa! Maiaaaaaaaaaa!

-Daaaaaaa! Vin acum! Ce s-a întâmplat?

Iar am dat de belea. Când mă strigă, e de rău!

– Gata, te băgași la pătuț? Geamul cine îl spală? Tata din groapă?

– Păi..

– Niciun păi! Ți-am arătat Clin-ul, da? Ia frumușel buretele și freacă bine. Dacă mă întorc și nu scârțâie geamul, ne supărăm urât de tot!

Când o bagă pe asta cu „ ne supărăm urât de tot” , traducerea este așa: Te omor cu bătaia, sau: Te scot afară din casă și dormi la ușă!

– Dar tu de ce nu le speli, dacă eu spăl atât de groaznic? răbufnesc.

– De nu oi schimba eu foaia cu tine, tupeistă ce ești tu… Bineeee, bine! Le speli tu, pentru că oricum altă treabă nu ai de făcut! Ceva în casa asta trebuie să faci, nu poți sta ca o lepră și eu să fiu servitoarea ta. Le speli tu, pentru că eu mi-am făcut manichiura, iar tu nu ai nicio manichiură, că tu îți rozi unghiile. Capiși?

„Și de ce morții morților tăi crezi că îmi rod, fă, unghiile”? urlu. În gând.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

De ce bărbații au nevoie de trei femei și nu doar de una

Larisa avea 38 de ani şi a fost omorâtă cu lovituri de cuţit la locul ei de muncă. Avea un ordin de protecţie pe care agresorul l-a încălcat repetat

„După troleibuz și după bărbați nu alerga niciodată, unul pleacă, altul vine”.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
49,598 views

Your tuppence

  1. diana armie / 15 July 2015 21:16

    Offffff……iar trebuie sa spun ca multe persoane ar trebui sterilizate si stiu eu de ce…primul trebuia sterilizat tata…inainte sa procreeze,ca numai de parinte nu a fost bun,acum insa pretinde la 80 de ani, sa fie tratat ca un tata…eu il ingrijesc doar ca mi-a frica de Dzeu,altfel…as lua o curea.as prinde-o de indoitura,cum facea el si, i-as da pina face pipi pe el…cum m-a pedepsit pt faptul ca mi-a “poruncit” dimineata inainte sa fiu treaza,sa spal pina vine el,farfuria cainelui…iar eu adormita fiind,am uitat,iar cind s-a intors si a vazut farfuria nespalata m-a intrebat ce mi-a poruncit si cum eu uitasem,eram un copil,ce mai…m-a batut pina am reusit sa imi amintesc….si pina am facut pipi…!!! Dar sa stiti un lucru:el,probabil ca avea o problema…psihologica,ca sa zic asa,si stau si ma intreb de ce mama a ramas linga el vazind ca e nebun…pt ca, Dzeu sa ma ierte,numai nebun poti sa fii sa faci asa cu propriul tau copil! Ca o batea si pe ea…era treaba ei….dar cind vedea ca ne bate si pe noi,fetele ei…zau…nu inteleg…Dzeu sa o ierte,ea ne-a iubit,ne-a ingrijit cum a putut…dar sa ramai linga un psihopat,un schizofrenic,pina la urma…pt ca asta e si la ora asta….nimeni nu-i poate face pe plac,toata lumea ii vrea raul,il fura….ma rog…e schizofrenie fara acte,ce naiba…acum,uneori mi-e mila de el,ca fiinta umana…nu ca tata.Acum as putea sa dau cu el de pereti,exact cum facea el,dar nu o fac…am si eu azi-maine 50 de ani…dar nu va puteti imagina citi ani mi-am dorit sa ma razbun…!!! Din cauza copilariei mele de cosmar,viata mea nu a fost deloc normala…m-am casatorit abia la 46 de ani,copii nu am vrut sa fac,(chiar daca am mai avut cite un prieten),pt ca nu ma simteam in stare sa il cresc si sa-l educ…sora mea,la fel,are 43 de ani,nu are dar nici nu vrea copii,are si ea probleme psihologice tot din aceeasi cauza…! Imi pare rau ca trebuie sa spun ca e vinovata mama pt tot.. ea era ,oarecum normala,dar nu avea curajul sa plece…EL ERA SI ESTE BOLNAV MINTAL….daca astia ar fi depistati si sterilizati ar fi un lucru extraordinar de bun. N u s-ar mai naste biete fiinte umane linga “animale”…pardon….ca animalele isi ingrijesc puii …trebuie sa ma opresc pt ca am inceput sa scrisnesc din dinti si acum chiar ca nu mai are rost sa sufar pt ce a “mancat lupu..” cum zice sotul meu…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 38 Thumb down 0
    Reply
  2. Avram Viorica / 15 July 2015 0:09

    Si eu am trait aceste experiente injositoare si umilitoare. Am simtit si eu durerea lasata de palma mamei sau a tatei si sincer nu ma dureau palmele primite, ci sufletul…
    Doamna Pusa e o femeie fara varsta… Adica eu nu i-am ghicit varsta atunci cand am intalnit-o prima data. A venit in casa mea in urma unei recomandari facute de o prietena de a mea.
    Mi-a spus ca e o maseuza foarte buna si cum eu aveam mari probleme cu spatele imi era mai usor sa fac masaj acasa , mai ales ca imi cumparasem si o frumusete de masa de masaj.
    A intrat in casa, mi-a zambit, un pic impersonal, credeam eu atunci si tacuta isi vedea de treaba. Imi placea ca era tacuta pentru ca puteam eu sa ma plimb printre propriile melle ganduri fara sa fiu nevoita sa fac conversatie de complezenta. Incet, incet dupa multe zile am inceput sa vorbim. I se lumina fata cand o vedea pe fiica mea, pe atunci de cativa anisori, care venea la ea cu bratele intinse. Si Doamna Pusa radea cu un ras tanar si cristalin. Era tot timpul imbracata anost si simplu. Isi purta parul tuns scurt spre baietesc dar avea o voce domoala si calma si m-am trezit ca imi spune povesti, pilde apoi incet, incet dupa ce am plans in hohote de cateva ori pe masa de masaj sub mainile ei a inceput sa-mi povesteasca franturi din viata ei. O viata destul de trista: avea un sot bolnav de cancer si un baiat infiat care nu dorea sa faca nimic si statea acasa plangadu-si soarta trista .Imi spunea Doamna cu toate ca am rugat-o sa-mi spuna pe nume si asa ii spuneam si eu. Intr-una din zile a venit la mine ca deobicei si dupa ce m-am lasat pe mainile ei miraculoase a inceput sa-mi povesteasca cu acelasi glas egal cu care imi spunea povestile saptamanale:
    -Azi a fost la mine la usa tatal meu. Si va vine sa credeti ce am facut, femeie batrana la aproape 50 de ani?
    M-am dus tiptil la usa, m-am uitat pe vizor, am vazut cine e la usa si am fugit pe varfuri pana in cel mai indepartat dormitor si am inchis usa. Inima imi batea sa-mi sparga pieptul si imi tremurau genunchii. Ma certam in gand ca ma comport ca un copil si ma simteam vinovata ca nu am vrut sa-i deschid tatalui meu usa. Mi-am luat inima-n dinti si m-am dus din nou la usa dar nu mai era nimeni. Incercam sa-mi explic mie gestul pe care l-am facut si de ce imi tremurau genunchii atat de tare in momentul in care am vazut cine e la usa. Nu-l mai vazusem pe tata de ceva vreme…multa chiar. Apoi brusc m-a lovit gandul ca imi era teama!!!!!!!!!! Dupa atatia ani inca ma temeam de tata. Si ma ascundeam de el. Tata ma batea zilnic in copilarie. Habar n-am de ce luam bataie pentru ca ma straduiam sa fiu un copil bun si sa nu-l supar. Cu toate acestea el ma batea de fiecare data cand ii apaream in fata ochilor. Si ma lovea pana cadeam jos. Apoi ma taram in pat si adormeam. Dormeam mult de teama sa nu ma bata din nou. Pana venea mama sau pana tarziu in noapte. Somnul ma facea sa ma simt in siguranta si ma linistea. Doar asa mi-l amintesc eu pe tata…
    Doamna Pusa a tacut si imi masa calma spatele. Eu stateam cu capul bagat in perna mesei de masaj si plangeam. Pe Doamna Pusa nu pot s-o uit niciodata si ii doresc sa -si gaseasca pacea.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 24 Thumb down 0
    Reply
  3. Loredana / 1 June 2015 10:14

    Ehh, o cunosc perfect, povestea.
    Și-apoi ne mai mirăm că ajungem adulți incompleți, că toată viața ne lipsesc încrederea și siguranța, ce să mai zic de dragoste???
    Da, am zis, mai zic – tot dăm examene pentru orice în viața asta. ar trebui să fim strict evaluați înainte de-a deveni părinți. pentru că nu, nu există scuze pentru astfel de comportament. nici o suferință, nici o viață oricât de grea nu justifică traumatizarea copiilor.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 49 Thumb down 1
    Reply
    • Vali / 19 January 2016 7:30

      Am constatat ca,in general, oamenii inteligenti au o astfel de autocenzura,sa-i zicem…se gandesc daca e bine sa faca un copil, daca il pot educa si-i pot oferi ce trebuie…in schimb prostii se apuca direct, ba mai fac si din greseala ,ca e problema sa folosesti un contraceptiv…de-aia e lumea plina de prosti,ca se inmultesc necontrolat…

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro