Sunt perioade de timp (nu doar zile în “cazul” de faţă!) cînd am senzaÅ£ia că mi-am luat ÅŸosetele invers sau pe dos, că vorbesc alte limbi decît ale celor din jur sau că sunt cel puÅ£in saÅŸiu. E starea aia cînd ai impresia că vocile “ambianÅ£ei” sunt date prea tare, că neînÅ£elegerea (a se citi nesimÅ£irea) unora îţi este destinată exclusiv. Åži îţi zici, naiv: ce naiba mă fac cu ei? Ce faci cu omul căruia pe o ureche-i intră ÅŸi pe alta-i iese – cu neuronalele-i amînări, bineînÅ£eles!? Sau cu acela care, musai trebuie s-o întoarcă ÅŸi s-o sucească ca să rămînă-n crăci? Cu ăla care-o lasă moartă-n păpuÅŸoi, doar-doar o să treacă oricum, fiindcă merge ÅŸi-aÅŸa? Dar cu cel care Å£i se joacă-n dispreÅ£ cu nervii ÅŸi cu voinÅ£a, ba poate ÅŸi cu viaÅ£a uneori, numai să-Å£i iei cîmpii? Sau cu ăla care-Å£i scuipă vorbe ÅŸi-Å£i molfăie (sau sforăie ÅŸi plescăie) “deciziile lui” asortate cu destule întrebări, virgule, puncte-puncte, exclamări definitiv… fatale? Ce faci cu ăla care-Å£i întoarce-n faţă, cu tupeu, vorbele, holbînd ochii că el n-a auzit, n-a zis sau, în cel mai fericit caz, că a uitat? Aaaa… aveai impresia că dacă un lucru-i stabilit, se face sau nu se face, că asta-i clar, merge sau nu, sau se mai vede de el într-un termen ÅŸi-un temei rezonabil? Te-nÅŸeli, nenicule! Asta nu-i valabil aici, pe dulcele plai dîmboviÅ£ean ÅŸi-n dulcea limbă românească. Păi, dacă tot ai tu ÅŸosetele îndesate pe dos, să ÅŸtii că aÅŸa-i, tu eÅŸti vina! Tu eÅŸti egoistul, tu eÅŸti ipocritul, tu mizerabilul! Åži că de asta ÅŸi depinde mersul lucrurilor, să fii convins ÅŸi să tragi pe măsură! “Ei” să doarmă liniÅŸtiÅ£i, nu-i treaba lor, ei au altele mai… capitale!
De bună seamă, veÅ£i zice, terapeutic ÅŸi pozitiv-motivaÅ£ional: păi, schimbă-i, la tine-i cheia, lasă-i, ducă-se pe pustie! Dar ÅŸtiÅ£i prea bine, nu-i chiar aÅŸa, dragii moÅŸului! Ei sunt acei indispensabili strategici, căpătaÅ£i, din vieÅ£ile noastre, fără de care “nu se poate”. Bine înfipÅ£i, spălaÅ£i, parfumaÅ£i ÅŸi accesorizaÅ£i pentru purtări pe termen indefinit. Desigur, nu voi generaliza, neintrînd nici în exemplele concrete. Probabil zodia, ÅŸi timpul, ÅŸi conjunctura, ÅŸi alinierea planetelor… Poate oboseala ÅŸi ghinionu’. Poate.
Se zice că noi, rumânii, avem niÅŸte inconfundabile talente: să ne furăm căciula, să ne tragem preÅŸul de sub picioare, să ne facem troacă de porci avînd pretenÅ£ia mai apoi ca lumea să nu ne vadă altfel decît drept buricul neprihănit al pămîntului. Tocmai de-asta n-aÅŸ pica iar în păcatul acuzei doar de dragul ei, n-aÅŸ mai înfige ÅŸi eu încă un cui, chit că nădufu-i mare. Åžtiu, înghiÅ£im, înghiÅ£im sau crăpăm, trăiască-ne neamu’ să ne trăiască!
P.S. – Muzichia-i… muzichie!
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
