Lumea s-a schimbat radical în cei 37 de ani cât Anna Wintour a condus Vogue, iar ea a fost printre cei care i-au modelat imaginea. Când și-a anunțat retragerea, nu doar moda a tresărit. A fost ca și cum o întreagă eră s-a închis, cu sunetul unui fermoar tras încet pe un corset de haute couture. Iată câteva motive pentru care va fi aproape imposibil de înlocuit.
1. A reinventat ideea de editor-șef
Anna Wintour nu a fost niciodată doar o editoare. A fost o figură regală într-un imperiu media. A condus Vogue din 1988 până în 2025 și a transformat revista dintr-un brand editorial într-o forță globală de influență culturală și economică.
„Când nu ești sigură, pretinde că știi exact ce faci – și ia o decizie.”
Această frază simplă definește un stil de conducere fără ezitări, în care instinctul devine strategie.
2. A lansat cariere, nu doar tendințe
Alexander McQueen, John Galliano, Marc Jacobs, Phoebe Philo — toți au avut în Anna Wintour o susținătoare decisivă. Nu doar i-a publicat. I-a propulsat. Pentru ea, un designer promițător nu era doar un titlu de copertă, ci un pariu pe viitorul modei.
„Dacă nu poți fi mai bună decât competiția, măcar îmbracă-te mai bine decât ea.”
O replică devenită emblematică pentru felul în care a înțeles stilul ca formă de autoritate.
3. A construit branduri (și oameni)
A ajutat la consolidarea unor case de modă, dar și a unor personalități: Michelle Obama, Serena Williams, și chiar Kim Kardashian au fost „aprobate” de Wintour înainte să devină mainstream.
„Oamenii reacționează bine la cei care știu cu adevărat ce vor.”
Într-o lume indecisă, Wintour a impus direcții prin claritate și constanță.
4. A făcut din Met Gala cel mai important eveniment cultural american
Ceea ce era o gală de caritate a devenit sub conducerea ei o instituție globală. Met Gala, curatoriată și patronată de Anna, a devenit o scenă a excesului, creativității și influenței. Nicio apariție nu era întâmplătoare. Niciun invitat nu era ales la întâmplare.
„Unii au Biblia. Eu am Vogue.”
O glumă serioasă, spusă la momentul potrivit, care spune totul despre puterea simbolică pe care a construit-o în jurul revistei.
5. A menținut prestigiul Vogue în epoca digitală
Într-o vreme în care revistele dispăreau pe bandă rulantă, Wintour a reușit să păstreze Vogue nu doar relevant, ci dominant. A știut cum să îmbine printul cu video, social media cu autoritate editorială.
„Moda este oglinda timpului nostru. Poate spune totul despre ce se întâmplă în lume.”
Pentru ea, o copertă nu era despre rochii – era despre epocă.
6. A impus o estetică recunoscută la nivel mondial
Tunsoarea bob, ochelarii negri, trenciul Chanel — toate au devenit parte dintr-un cod vizual inconfundabil. Dar dincolo de imagine, a impus o estetică a eleganței riguroase, care a definit un standard internațional.
„Ochelarii mei? Nu sunt o declarație de modă. Sunt o formă de protecție. Ca să mă vadă – dar și ca să nu mă vadă.”
Imaginea nu era un moft, ci o strategie de control și distanță.
7. A influențat din interior direcția Condé Nast, redefinind standardele de conținut pentru reviste precum Vanity Fair, GQ, The New Yorker.
Nu a fost doar șefa Vogue. Din 2013, a devenit director artistic al întregului grup Condé Nast, apoi Global Chief Content Officer. A stabilit tonul pentru Vanity Fair, GQ, The New Yorker.
„Nu urmez studiile de piață. La final, mă bazez pe instinct.”
Conducea o industrie întreagă cu flerul unui editor care nu a pierdut niciodată legătura cu esența conținutului: gustul.
8. A rezistat atacurilor, fenomenului cancel culture și vremurilor
A fost contestată, criticată, acuzată de elitism sau lipsă de diversitate. Dar, spre deosebire de mulți alții, nu a fost anulată. A știut să recunoască greșeli, să schimbe direcția, să promoveze voci noi.
„Desigur că am făcut greșeli, dar încerci să înveți din ele.”
Răceala aparentă a fost, poate, doar o formă de luciditate.
9. A dictat agende culturale
Când Anna susținea o cauză — de la Black Lives Matter la Ucraina sau femeile din Iran — mesajul era amplificat global. Într-o eră a zgomotului, ea avea rareori nevoie să ridice vocea ca să fie auzită.
„Vocea Vogue nu e doar despre modă. E despre lume, despre ceea ce merită să fie auzit.”(interviu Vogue, 2020)
Sub aparența unei reviste glossy, se ascundea o strategie culturală globală.
Decorată cu Legiune de onoare de președintele Franței.
10. A fost un brand în sine
A fost copiată, caricaturizată (The Devil Wears Prada), idolatrizată și temută. Dar niciodată ignorată. Anna Wintour a fost și rămâne un brand de sine stătător, comparabil doar cu numele pe care le-a promovat.
„Dacă stilul meu e prea direct pentru unii, poate că ar trebui să se mai întărească puțin.”
Un final pe măsura ei: fără scuze, fără dulcegării. Directă până la capăt.
Ce urmează?
Anunțul plecării ei a fost urmat de o avalanșă de reacții — de la nostalgie la panică strategică. The Guardian a titrat „End of an Era”. Business of Fashion a vorbit despre „un gol imposibil de umplut”. Momentan, Condé Nast nu a anunțat oficial o succesoare. Numele vehiculate? Chioma Nnadi (British Vogue), Edward Enninful (care tocmai și-a încheiat mandatul), sau chiar o structură de leadership colectiv.
Dar un lucru e sigur: oricine va veni, nu va fi noua Anna Wintour.
Pentru că Anna Wintour a fost, de la început, unică.
Trebuie să știți, coincidență sau nu, The Devil Wears Prada 2 a început oficial filmările exact când Anna Wintour părăsește Vogue. La aproape 20 de ani după primul film, Meryl Streep, Anne Hathaway, Emily Blunt și Stanley Tucci revin, iar Kenneth Branagh se alătură distribuției în rolul soțului Mirandei Priestly. Producția — așteptată pentru lansare pe 1 mai 2026 — urmărește evoluția personajelor în condițiile declinului industriei revistelor de modă. Sincronicitate sau omagiu? S-ar putea ca „diavolul” să-și fi lăsat manuscrisul pe birou.
Citiţi şi
Cum să îți găsești nișa potrivită pentru a reuși
Sandale pentru orice ocazie: cum alegi perechea perfectă pentru confort și stil
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
