Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

13. Iubirea de după

14 February 2018

„Vă invităm să scrieți cum vă pricepeți fiecare, nu talentul de povestitor contează, ci talentul de-a iubi rămânând în viață. Despre iubirile trăite, nu murite. Redați tuturor speranța și încrederea că ele există. Nu doar ca excepții, nu doar în filme, nu doar în mărturii din alte veacuri.”

Așa a sunat invitația lansată de Catchy. Am zâmbit cu amar când am citit, crezând că eu nu am ce povesti. Dar nu mult a durat până mi-am dat seama că mă înșel. Ni s-a spus să redăm speranța și încrederea în dragoste. Asta voi încerca să fac… să vă arăt că iubirea ca în filme există și că poți iubi la fel de sincer și de adevărat, chiar și după despărțire.

Îmi dau pe play piesa asta:

și încep să îmi aștern jumătate din suflet.

Închid ochii și îl văd acolo. Înalt, bine făcut, cu un zâmbet ce emana bunătate și cu cei mai frumoși și sensibili ochi pe care i-am privit vreodată. Îmi amintesc când l-am văzut pentru prima dată. Nu l-am luat în seamă. Nici el pe mine, mi-a spus mai târziu: „Ai fost doar un experiment”. Cred că eram prea ocupați cu propriile noastre universuri. Însă, se pare că destinul a făcut ca aceste două universuri să fuzioneze în curiozitate, exact ca într-un joc în care stângăcia se transformă într-un atu. Șocant, nu mă așteptam la o astfel de desfășurare a lucrurilor. Trăirile mi-au luat-o înaintea gândurilor, dorințelor sau pasiunilor. Hm, îmi și vine să râd. Era o potriveală atât de nepotrivită între noi. Eram forme total diferite și totuși rezonam aproape perfect împreună. Ciudată rezonanță… aveam trăsături comune, deși la rădăcini suntem destul de diferiți. Extremele se atrag, nu? 🙂

cuplu dragoste

M-a lăsat să îl iubesc. Cu naivitate de copil și putere de femeie. Cu dor și dorință. M-a lăsat să fiu. M-a lăsat să îl copleșesc de cu dragul meu de el. Ne umpleam zilele unul altuia și ne iubeam mai presus de cuvinte. M-a lăsat să îl iubesc în fapte. Nu mă alunga cu momente reci și zile fără zâmbete. Niciodată nu a uitat cât îmi plăcea să râd. Doar așa m-am îndrăgostit de el. Între două glume și o privire.

Aveam 19 ani când trăiam iubirea adevărată și tot atât când viața m-a învățat că chiar și cele mai frumoase și aparent fără de sfârșit momente au un capăt… Pentru că da, acel bărbat care mi-a oferit echilibrul de care aveam nevoie atunci, a plecat. A plecat să își trăiască singurătatea.  A plecat și mi-a lăsat toate motivele din lume pentru care să îi mulțumesc. M-a învățat să trăiesc cu mine însămi și mi-a oferit liniștea pe care mi-o pierdusem cu câțiva ani în urmă. Mi-a oferit încredere totală și o iubire necondiționată. Mi-a oferit cea mai frumoasă lecție de viață: doi oameni se pot iubi atât de mult, încât la despărțire să își spună „te iubesc”. Mai sincer, mai curat și mai demn ca niciodată. Un „te iubesc” fără resentimente și cu recunoștință și mulțumire. Am pus atunci punct unei povești despre care voi vorbi mult și despre care voi scrie și mai mult. Mi se pare că o dragoste ca a noastră nu o poți uita nici atunci când nu știi cum te cheamă. Sinceritate. Comunicare. Prietenie. Așa am ajuns la Iubire. Cu poezie pe pereții sufletelor noastre. Pereți care încă poartă urmele misterului poveștii noastre, melancolia nopților pline de dor și ideal și acea nepotriveală atât de nepotrivită…

Să știi, dragule, că nu te regret. Nu regret că ne-am iubit și nu regret că ne-am ales, la sfârșit, cu o despărțire. Sunt sigură că așa fost scris. Să apari în viața mea când aveam nevoie mai mare și să pleci când ai avut tu nevoie de respiro. Mulțumesc că am fost „opera” ta! Mulțumesc că te-am iubit!

Astăzi, la aproape doi ani după ce ne-am despărțit, pot să recunosc că nu te-am uitat, dar că am trecut peste. Știi doar că voi plânge la nunta ta și că îți voi iubi soția, pentru simplul motiv că tu o iubești suficient încât să îți poarte numele ce cândva, suna atât de bine la adresa mea.

La ceva timp de când viața mea a redevenit haosul de dinainte, mulțumesc că încă îmi ești cel mai bun prieten și că îmi răspunzi la telefon de fiecare dată când vreau să plâng.

Și da! Te iubesc pentru că te-am iubit!

Guest post by Geolina

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

40 de forme de a muri (I)

Iubesc, deci sunt viu!

De ce-ai omorât-o, câine, nu ți-a fost milă de ea?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,242 views

Your tuppence

  1. Există și femei fericite? Tu scrii, noi te premiem – Featured, The Happiness Project | Catchy / 1 March 2018 0:11

    […] 515 vizualizări 12. Într-o zi, riscând, poţi să rămâi fericit – 687 vizualizări 13. Iubirea de după – 778 vizualizări 14. Cred că aceasta este poveste de iubire ca în filme – 1 […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro