30 de ani

Catchy

24 April 2017

 

Relația părinților mei nu a fost deloc un exemplu, motiv pentru care mereu am fost în căutarea romantismului idealizat. Acela pe care îl vezi în filme, îl citești în povești și îl proiectezi în oamenii de pe stradă.

Am avut prima relație serioasă la 16 ani și am ținut de ea cu toți dinții. Am plâns, am suferit, m-am învinovățit și nu am avut identitate. Aproape m-am măritat la 22, dar am fost fată suficient de deșteaptă să îmi dau seama că NU. Mă bucur că, nefăcând asta, sunt cine sunt acum.

Am fost „încurcată” patru ani cu un bărbat cu 14 ani mai mare. A început când el era într-o relație, s-a dus relația lui, dar nu am avut cu adevărat niciodată relația noastră. El era un om mare, dar mic. Am învățat foarte multe de la el. A fost o relație bonavă, dar una care m-a învățat multe despre mine. A fost cu pasiune nebună, cu surprize, cu zâmbete, cu speranțe, cu proiecții, cu instabilitate, cu depresie, cu dat totul pentru.

S-a terminat greu. M-am dezlipit după ani de terapie și după ce am plecat din țară.

femeie

Am crezut că mi-am asumat lecția, dar, de fapt, m-am dus mai departe, pentru că, nu-i așa, eu făceam ce simțeam. Însurat și cu copil. L-am crezut și pe ăsta, puțin mai greu, ce-i drept :). Am fost și pentru el refugiu, cu nopți nedormite în care făceam dragoste și niciodată sex 🙂 (please see the irony), în care planficam, visam și îi dădeam curaj. A divorțat până la urmă, dar nu pentru mine.

O altă depresie, atacuri de panică, terapie, ideea că ori îmi fac o afacere din a scoate bărbații din relațiile în care ei nu sunt ok, fiind refugiu până când se despart, ori rămân singură și nu mai cred în nimic.

M-am vindecat și de el. Mai scurt ca perioada de timp, dar mai profund ca trăiri psihice.

Am învățat greu să nu mă mai judec pentru rolul de amantă și să fiu împăcată cu alegerile pe care le-am făcut. Am învățat greu să nu dau vina nici pe mine și nici pe ei, sa echilibrez lucrurile și să fiu împăcată eu cu mine însămi.

A urmat eu singură. Mi-am luat cățel ca să nu mai simt nevoia de a dărui afecțiune, să i-o dau lui pe toată. A ajutat enorm.

A ajuns să îmi placă tare mult singură. Au urmat pseudo-relații, de care mă plictiseam repede. Nu era pasiune, nu era foc, nu era fructul interzis. Mi se părea în neregulă.

Am ajuns la aproape 30 de ani. Cațelul e, dar între timp am descoperit că e nevoie și de afecțiune umană. Sunt matură emoțional. Îmi identific emoțiile, însă nu mereu le și controlez. Mă lupt în continuare cu ce simt și ce e rațional.

Am cunoscut un bărbat. ACEL bărbat. Matur, echilibrat, normal, care nu caută în mine un refugiu. E liniște, e pasiune când e cazul, e cu planuri care se și concretizează, nu rămân doar în stadiul de idee. E tandru, e protector, e acolo, vrea familie, e stabil, e deștept, e ce trebuie 🙂

Și uite acum îmi dau seama că nu știu cum e cu relații normale. Nu știu cum e ca un bărbat să țină la tine pentru cum ești tu, nu pentru că e de rahat acasă și vrea un refugiu. Nu știu cum e ca un bărbat să te protejeze pentru ca ești femeia la care ține sincer, nu pentru că poate te pierde și rămane el singur și trist. Nu știu să vad că e bine dacă nu e mereu cu artificii pe tavan, pentru că am impresia că poate nu mai vine mâine pentru noi și atunci încep să caut probleme.

Nu înțeleg că mâine e acolo, că va veni, că nu e grabă, că e stabil, că e relaxat, că nu am de ce să îmi fie frică. Poate am, asta nu știi niciodată. Nu știu să mă deschid total, de frică să nu fie iar urât. Nu știu să nu îmi pun bariere, de frică să nu dau prea mult.

Încă învăț. Mai am o lună până împlinesc 30 de ani. Sper să fie aia ziua în care să mă liniștesc. Să fie ziua în care să decid că asta e vârsta mea pentru relații normale, pe care să le pot duce și doar așa, un fel de „de luni o să…” 🙂

Guest post by One of us

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Plâng din tot sufletul, apoi îmi refac machiajul și merg mai departe

Copilul care a refuzat să crească

Am fost o generaţie de handicapaţi emoţional

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
13,837 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro