Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

34. Baba Cloanța

15 November 2014

Ras copy

Cu câțiva ani în urmă, făceam voluntariat într-o campanie de prevenire HIV-SIDA împreună cu câțiva studenți inimoși. Campania se desfășura în fiecare weekend, în școlile din mediul rural, unde era mai mare nevoie de informație. Fiindcă aveam de muncit două zile non-stop, ne cazam la vreo pensiune din satul respectiv, cât mai aproape de locațiile stabilite.

Într-una din aceste acțiuni am nimerit la însăși ”Baba Cloanța”, proprietara unei pensiuni de unde Hansel și Gretel ar fi fugit mâncând pământul… Sau poate arătam noi ca niște infractori care fură ouăle din cuibar și le fac omletă la becul din hol… Babă proastă!

La parterul pensiunii era și un mic bar de unde mai luam câte o cafea, la preț de Marriott, dar n-aveam încotro, fiindcă în sat nu găseam decât lapte de la vreo vacă de pe pășune… Mă gândeam la bietul chelner cât de timorat trebuie să fie, să lucreze în locul ăla ce semăna mai degrabă cu Twin Peaks.

După o zi obositoare, seara ne-am retras la ”garnizoană”, sperând la o cină liniștită, iar a doua zi să plecăm spre casele noastre. ”Generăleasa” bântuia încolo și încoace, pusă pe harță, așa că m-am dus la bar să iau o bere pentru a-mi înăbuși gândurile criminale într-un pahar cu bule, decât în dinții cotoroanței. Așteptând ca nefericitul pământean să îmi deschidă berea, încerc să îl fac să se destindă puțin, să mai uite de frica văjitoarei:

– Auzi…, zic, ce dracu’ are baba asta? De nimic nu-i place! E nefu*ută sau ce naiba are?

Bietul om, se fâstâcește, se roșește… Și, pentru prima oară, deschide și amărâtul gura:

– Nu știu… dar o puteți întreba…Mamă,doamna vrea să te întrebe ceva!

Fir-ar a dracu’ de țară!… exact când ai mai mare nevoie de o gaură în pământ, nu găsești!

Autor: Liliana Ghirișan

Regulamentul concursului, aici. Dacă v-a plăcut acest articol, votați-l, în intervalul prevăzut de regulament, aici.



Citiţi şi

Fotografia și citatul zilei – Dacă în loc de “Dă, Doamne, ajută-mi, Doamne!” ne-am ruga altfel

De ce se arată spre diaspora cu degete muiate în rahat

Despre UE-PSD și alte aspecte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,261 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro