Domnului Dickens care a spus, dar nu a făcut
Era în Ajunul Crăciunului. De câteva luni îmi schimbasem serviciul, să stau mai mult pe-acasă, să nu mai călătoresc cu săptămânile, să mă bucur mai mult de ce îmi oferise deja viața. Așa se face că am avut timp să împodobesc bradul, să învârt la sarmale, să mă laud cu cel puțin trei feluri de prăjituri. De cozonaci nici nu mai vorbesc, crescuți până la răbdarea de sus a cuptorului!
Am așezat frumos masa, am aprins luminițele, când să dau drumul la televizor s-a auzit soneria. Crăciunul prezent, adică șeful de lucrări.
-Știam că te găsesc acasă, dragă. Primești cu colinda? Bineînțeles.
Așa făcea și la birou: el întreba, el răspundea. A turnat în pahare, și-a dat cu părerea despre toate rețetele, s-a înscris pe lista pentru aperitiv cald.
-Nici nu știi cât îmi e de greu fără mâncare proaspăt gătită. Cei de la restaurant livrează preîncălzite la microunde. Cred că ar trebui să ne unim destinele. Măcar pentru sănătate, dacă nu pentru altceva!
Nu am apucat să-mi dau cu părerea, că s-a auzit soneria. Crăciunul trecut. Adică iubitul meu din timpul facultății. Și el flămând. Trecutul și prezentul au ciocnit pahare, au schimbat impresii despre mine și despre mâncare. Purtam o rochie roșie, cu blăniță albă la tiv. Nu mă depășea în intensitate decât salata de sfeclă roșie. Friptura am stropit-o cu coniac și le-am servit-o flambată, că nu se făcea să servești clătite când de pe platoul în formă de brăduț te privea, cu reproș, o porție de scutecele Domnului. Nu am apucat să ajungem la nuci și piersicuțe, când s-a auzit soneria. Crăciunul viitor.
Un domn, proprietar de mare afacere, m-a studiat din profil de rețea de socializare profitabilă și s-a îndrăgostit de meritele mele. Îmi oferea serviciu, excelent plătit, și mâna dumnealui în căsătorie, de conveniență. Se poate să fi fost vorba doar de concubinaj, ceilalți doi trăgeau deja de el, ca să-l lămurească cum stă treaba, încât era imposibil de luat în discuție.
După câteva ore se legase o așa de mare prietenie încât au hotărât să se mute, cu gașcă cu tot, la restaurantul de peste drum, unde exista o mai mare diversitate de băutură. Și muzicanți.
Am spălat vasele, am aranjat masa, la televizor rula un film despre Crăciunul care ar fi fost să fie, dacă ar fi fost lăsat să fie.
Atunci s-a deschis ușa de la dormitor. Soțul meu, care abia se trezise, arăta bine și în pijama.
-Iartă-mă, iubito, iar am lucrat peste program. Am crezut că ațipesc doar pentru o oră … Am avut colindători? Am lăsat bani pe frigider.
-Încălzesc sarmalele?
-Ai ars curcanul?
-L-am donat tombolei de la restaurantul de peste drum. Am păstrat prăjiturile.
-Nu știu de ce am senzația că de când m-am însurat cu tine, mi-am pus toată lumea în cap!
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Stele căzătoate (Météors, 2025) – impresii despre un film bun și grav
Marc by Sofia – povestea unei prietenii
Cum arată Paștele generației ocupate? Relaxat!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
