Să nu-ntorci capul după mine când mă vezi alergând ca apucata după fluturi! Să nu crezi că știu că nu-i vede nimeni, doar eu, doar ochii mei. Știu că văd fluturi și umbrele lor firave peste tot, cu coada ochiului, îi simt cum mă ating cu bătaia aripilor, îi simt și în stomac. Dar dacă voi, cei cu ochii seci de viață nu-i vedeți, nu înseamnă că nu există!
Să nu-ndrăznești să-mi atragi atenția că mi s-a ridicat fusta plutind pe stradă spre un țel necunoscut ție! Crezi că-mi pasa? Chiar vreau să mi se zărească piciorul, să te gândești ce culoare are lenjeria mea și să-ți amintești de mirosul ei. Dacă mi-ai fi atras atenția, aș fi dat-o jos. Da. Și fusta, și pudoarea. Poate asa n-ai mai încerca să-ti readuci aminte momentele acelea, multe, când îți treceai degetele peste pielea mea și uitai să le iei de acolo, iar eu, rușinată, te rugam în zadar să stingi lumina… Poate așa… mai bine, lasă.
Să nu-mi scrii vreo poezie! Aș ieși din ea și ți-aș face-o bucățele. M-ai risipit în vânt, pe mine, muza deșănțată, care-ți cânta în strune și-ti potolea fiorii stârmiți de apariția mea. Să nu-mi pomenești numele în vreun vers rătăcit, știi că sunt nesăbuită, îți voi lipsi poezia de rimă și sens, iar cititorii tăi își vor da coate și-ți vor critica aspru toate creațiile.
Să nu m-aprinzi! Să-mi dai scânteie și apoi să fugi ca un laș, privind în urmă să vezi cine mă stinge. La flacăra mea s-ar fi putut încălzi tot universul, dac-ai fi știut să o ațâți și să o menții aprinsă. Te credeam un piroman înamorat, dar ai fost novice. Ți-ai ars degetele și, într-un final, ai cedat. Și m-ai lăsat fumegând. Puteai să mă strivești, măcar, să nu mai vezi vreo flacără, să te asiguri ca nu voi mai arde pentru altcineva. Dar ai fugit. Lașule!
Să nu-ți fie dor de mine! Te va durea și nu-ți va trece, și-ai să mă vezi în fiecare fluture, în fiecare fustă, în fiecare poezie, în fiecare foc! Și te vei arde în flacăra inspirației suspinând după fusta mea preferată și zburând cu aripi de molie prăpădită în jurul unui bec care nu se va mai aprinde niciodată!
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Mi-a fost dor și am mai riscat o dată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
