Până ieri nu ne văzusem de ceva vreme.
Când ai început să mă săruți, să mă mângâi, să mă dezbraci, ți-am zis cu emoție că îmi era dor să mă iubești. Fizic. Îmi era dor să mă iubești fizic.
Mereu tu, adultul, mereu eu cu capul în nori, mereu tu, cel cu capul pe umeri, mereu mai serios decât mine, mi-ai zis: când am încetat să te iubesc?
Știu că ai înțeles foarte bine ce vorbeam eu, doar că tu, atât de pur mă iubești, atât de curată e iubirea ta pentru mine, încât în cele mai intime momente ale noastre, fizic vorbind, tu nu consideri că ne iubim trupește. Tu, când îmi iubești trupul, îmi iubești, de fapt, sufletul. Tu, când îmi iubești trupul, mă iubești, de fapt, pe mine și cine sunt eu.
Acum, dacă mă gândesc, puteam să îmi dau seama de asta mai devreme. Simțeam eu că îmi iubești trupul cumva dincolo de el. Ai tu un fel anume de a-mi ține trupul în mâini și de a-l iubi: cu respect, cu grijă, cu prețuire.
E ceva mai mult în a-mi săruta buzele.
E ceva mai mult în a-mi lua mâna în a ta.
E ceva mai mult în a-mi cuprinde sâ__nii în mâini și de a-i săruta.
E ceva mai mult în tot ceea ce se întâmplă între noi.
Iubitule, tu când mă mângâi, îmi mângâi sufletul.
Tu când mă săruți, îmi săruți sufletul.
…tu faci dragoste cu sufletul meu.
Guest posy by Anne Pope
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
