Oferta de călătorie în Tunisia? Nu eram la prima mea vacanță în Tunisia și tot am sentimentul că o mare parte din Tunisia încă mi-a rămas necunoscută, de redescoperit în viitor. Iubesc Mediterana, cu apele ei limpezi și cu toate nuanțele ei de smarald, iubesc deșertul și senzația de întoarcere în timp care mă încearcă de fiecare dată, așa că nu a fost greu să spun „da”.
Mood-ul de vacanță a venit odată cu bagajele mele pregătite, burdușite, mai bine spus, cu fermoarul tras cu greu. Aranjamentele excursiei au fost făcute de Marius Berca de la Christian Tour, noi având doar rolul de a ne bucura de vacanță și de a povesti despre ea. Aterizând în Monastir, Tunisia m-a absorbit imediat în culorile și aromele ei, în influențele ei de stiluri arabe, franceze, și italiene.
Fiind într-un grup mare și vesel (17 persoane, printre care persoane publice, influenceri și jurnaliști), vă pot spune că am râs cu lacrimi în această călătorie. Seara ne adunam la un pahar de vorbă, halbă de vorbă în cazul nostru, și începeau glumele, mai mult sau mai puțin pișcătoare – căci, deh, presa!
A fost o excursie-maraton, în care am străbătut în lung, în lat și-n zig-zag o bună parte din Tunisia (Hammamet, Tozeur, Sousse, Tunis, Nabeul, Sidi Bou Said, El Kantaoui). Îndreptându-ne din nord spre Sahara, pe geam se perindau inițial palmieri, apoi cactuși și arbori din ce în ce mai pitici, transformându-ne, pe măsură ce înaintam, în mici boscheți stingheri, până la dunele golașe de nisip. Deșertul? Mult nisip, nisip nemișcat, suspendat în timp ca un cristal de chihlimbar. Nisipul trebuie respectat, deoarece, la fel ca apa, te poate înghiți în orice moment. Altfel spus, natura trebuie respectată, iar la capitolul ăsta oamenii mai au încă mult de lucru.
Revenind la lucruri mai vesele și mai colorate, în medine, cafenele tradiționale ne făceau cu ochiul (ochiul albastru al deochiului, evident, în care tunisienii cred – așa cum credem noi că „ne trage curentul”), cu ușile și obloanele deschise primitor spre turiști. Mirosea irezistibil a cafea și tabac de măr.
Neapărat în Tunisia trebuie să vizitezi Sidi Bou Said – un Santorini tunisian, un loc cochet, cu arhitectură andaluziană, foarte instagramabil, cu străduțe înguste, șerpuind printre colinele cu case albe, cu uși și ferestre azurii. Din loc în loc vedeai hoteluri în stil boutique, iar florile (hibiscus, leandri, iasomie) și cactușii, ei bine, erau peste tot, amplificând vizualul deja delicios.
Un alt loc de neratat este portul El Kantaoui, unde am avut senzația că am revenit în Monaco. Portul cu yachturi albe ce plutesc pe albastrul cerului reflectat în apă este un alt loc memorabil și instagramabil.
Pasionații de istorie, arheologie și cultură vor vizita negreșit ruinele Cartaginei și Muzeul de Arheologie, apreciind și arta ceramicii, artă adusă în Tunisia de olarii eleni din vremea Cartaginei.
Am avut timp să trec prin souk-uri (piețe tradiționale), unde m-am pierdut printre magazinele cu suveniruri, țesături, covoare, articole de marochinărie, parfumuri, bijuterii, narghilele, condimente și ulei de măsline. Cardul îmi era de folos uneori, dar este și mai bine să ai dinari tunisieni la tine, căci tentația shopping-ului este foarte mare, deoarece prețurile sunt destul de mici în comparație cu România, de exemplu.
Curiozități?
În Tunisia nu sunt garduri, căci nu e nevoie de ele, cactușii oprind aventurarea în zonele marcate cu acest gard viu.
Aici vei găsi dulceață din fructe de cactus.
Gastronomie?
Peste tot vei găsi cous-cous, brick și shakshuka – sunt mâncărurile tradiționale cel mai des oferite turiștilor. Altfel, am mâncat prune japoneze și am băut cel mai bun fresh de portocale, asămănător cu cel din Sicilia (Tunisia nefiind la mare distanță de insula siciliană).
Dacă vrei și tu o vacanță ca a mea, răsfoiește ofertele agenției Christian Tour și pregătește-ți bagajul din timp, pentru a-ți potrivi ținutele cu locurile fermecătoare pe care le vei vizita în Tunisia!
Guest post by Natașa Alina Culea
Citiţi şi
Cenzura puterii în ţara lui Voltaire
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.