Nu înțeleg.
Pur și simplu sunt uimit de uimirea pe care o mulțime de oameni o încearcă vizavi de trădările, alianțele ad-hoc, numirile unor… în tot felul de funcții importante de la cele mai înalte niveluri și până la cele mai mărunte posturi călduțe și foarte bine plătite din toate localitățile.
Jurnaliști, formatori de opinie, oameni simpli sunt revoltați și uimiți de tot ce se întâmplă în politica românească și nu numai.
De unde atâta uimire, de ce o atât de mare dezamăgire, de unde atâta greață?
A fost vreodată altfel pe meleagurile astea? A existat vreo cât de mică insulă de cinste și moralitate în istoria noastră?
Boierii nu schimbau taberele, nu-și vindeau domnitorii? Domnitorii nu-și cumpărau domniile? Nu suntem noi experți în întoarcerea armelor?
Poate fi catalogată drept viabilă pretenția noastră (firească, de altfel) de a avea în jur oameni integri, incoruptibili, mânați de cele mai bune intenții față de binele colectiv, serioși și competenți?
Existența unei așteptări atrage automat o probabilitate adecvată îndeplinirii ei chiar în absența unei baze reale, solide, chiar în pofida multiplelor exemple anterioare?
Supremația serviciilor nu a fost posibilă și ușor realizabilă, oare, și din cauza infectării populației cu virusul “nu furi, ești prost”?
Încetățenirea șpăgilor în toate cazurile și domeniile nu are rădăcini adânci, la fel ca trădarea, nepotismul etc. în istoria noastră glorioasă?
Hoția nepedepsită nu e echivalentă cu cinstea, cu onorabilitatea?
Posturile ce garantează îmbogățiri rapide nu se vând/cumpără la prețuri exorbitante?
Un director de școală, instituție publică, un șef, un ministru, un parlamentar, un șef de secție etc. nu-și angajează rudele “să mănâncă și gura lor o bucată de carne macră”?
Concursurile nu sunt aranjate pentru cine trebuie?
Legile nu se interpretează în favoarea celor care au bani, influență, “rude la Ierusalim”, putere ori toate la un loc?
Nu suntem tot la “porțile Orientului”? Am devenit “europeni” pentru că suntem în UE și așa, brusc, am șters cu buretele toate tarele scrijelite apăsat în ADN-ul nației?
Mereu ne trezim înșelați, dezgustați, dezamăgiți, mereu așteptăm apariția politicianului nou, corect, sincer, nemanipulabil, fără antecedente penale, securistice, fără imperii imobiliare și financiare construite în câțiva ani, fără diplome false, fără lucrări de doctorat plagiate. De unde, cum este posibil să apară, din ce falanster, de pe ce insulă de moralitate?
Avem dreptul să fim furioși, dezgustați, oripilați de ceea ce se întâmplă la nivelul cel mai înalt în țara asta, dar nu cred că avem voie sa fim uimiți.
De multe zeci de ani încercăm toți să locuim pe strada speranței.
Dar parterul e chiar un etaj prea înalt.
✍️ Guest post by Eduard Lupaşcu
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Nicușor Dan, recunoscut printre cele mai strălucite minți ale planetei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
