„Epoca poveștilor s-a încheiat. A început era ronțăielii informaționale.”
Această frază, devenită aproape un refren printre oamenii de comunicare din organizații mari sau mici, descrie o realitate din ce în ce mai greu de ignorat: nu mai citim articole, nu mai parcurgem idei în întregime, nu mai avem răbdare pentru arc narativ sau argument construit. Întrebăm, ni se răspunde. Repede. Curat. Automat.
Într-un astfel de peisaj, autorii – fie că lucrează într-o redacție, într-o companie sau pe cont propriu – ajung într-o poziție absurdă: scriu, dar nu mai sunt citiți. Creează, dar rezultatul muncii lor e preluat, comprimat și servit cuiva, fără ca uneori acel cineva să știe măcar cine e autorul.
Declarația recentă a lui Matthew Prince, CEO al companiei Cloudflare, vine să confirme tehnic această situație: „Dacă înainte, pentru fiecare două pagini indexate de Google primeai un vizitator, acum ai nevoie de 18. Iar în cazul OpenAI, raportul e de 1 la 1.500.” Cu alte cuvinte, conținutul este folosit pentru antrenarea și alimentarea răspunsurilor AI, dar autorul rămâne invizibil.
„Dacă nu mai poți vinde abonamente, nu mai poți monetiza reclame și nu mai primești validarea din faptul că oamenii îți citesc munca – atunci de ce ar mai crea cineva conținut?” – Matthew Prince.
Această realitate nu afectează doar industria editorială, ci chiar sensul mai profund al scrisului ca formă de comunicare. Dacă nu mai există întâlnire între autor și cititor, între gând și ecou, ce rămâne?
Ce se întâmplă cu gândirea umană, când mergem pe mâna AI-ului?
Pe fundalul acestei crize de vizibilitate și sens, apare o a doua problemă, poate și mai gravă: ce se întâmplă cu cititorul însuși, cu acea minte care, odinioară, parcurgea un text, reflecta, înțelegea, își forma o opinie? Ce se întâmplă cu gândirea noastră, atunci când lăsăm AI-ul să gândească în locul nostru?
Într-o epocă ce glorifică eficiența și economia de efort, comoditatea nu mai e un defect, ci un obiectiv. Ce rost mai are să construiești un argument, când AI-ul ți-l oferă în câteva secunde, deja bine formulat? Ce rost are să citești un articol complet, dacă poți afla ideea principală dintr-un rezumat generat automat?
Dar întrebarea reală nu e dacă ne e mai ușor, ci ce pierdem atunci când renunțăm la dificultate. Pentru că în timp ce comoditatea ne oferă rezultate, efortul este cel care ne transformă. Și în lipsa acelui proces activ de selecție, reflecție și formulare, mintea nu mai crește – doar reacționează.
Când AI-ul scrie în locul nostru, creierul „subcontractează” gândirea
Studii de la MIT, Cornell, Santa Clara, Toronto arată că lucrul cu LLM-uri face oamenii mai conformi, mai puțin inovatori, cu mai puține conexiuni cerebrale active. Diversitatea nu e doar culturală sau biologică – e și mentală. Și este vitală. (LLM – model lingvistic de mari dimensiuni, tipul de AI care generează texte prin alegerea cuvintelor celor mai probabile, nu prin înțelegere reală.)
Studiul publicat în iunie 2025 de MIT Media Lab, intitulat Your Brain on ChatGPT, a analizat exact acest fenomen: ce se întâmplă cu activitatea cerebrală atunci când lăsăm un AI să gândească și să scrie pentru noi?
Analiza EEG cu funcția de transfer direct dinamică (dDTF) în banda Alpha pentru cele trei grupuri: utilizatoare de LLM, motor de căutare și activare exclusiv cerebrală.
Nivelurile de semnificație statistică sunt marcate de la semnificativ moderat () până la foarte semnificativ (**).
Credit imagine: Nataliya Kosmyna / MIT Media Lab
Participanții au fost împărțiți în trei grupuri: unii au scris fără niciun ajutor digital, alții folosind un motor de căutare, iar ceilalți cu ajutorul ChatGPT. Măsurătorile au fost făcute cu EEG, în timp real.
Rezultatul? Cei care au scris singuri aveau cea mai intensă activitate cerebrală, semn de concentrare și procesare activă. Cei care au folosit Google prezentau o implicare moderată. Dar grupul asistat de AI avea activitate cerebrală scăzută și lipsă de asumare asupra textului final. Nu doar că participanții nu își aminteau ce au scris, dar nu simțeau nici că ar fi fost lucrarea lor. După patru luni de exerciții similare, aceste diferențe nu doar că s-au păstrat, ci s-au accentuat. Mintea care nu este pusă la lucru se oprește.
Studiul nu este o condamnare a inteligenței artificiale, ci un ghid. El arată că diferența esențială o face ordinea. Dacă începi cu gândirea proprie – idei schițate, structură logică, intenție clară – și abia apoi apelezi la AI ca partener, activarea cerebrală rămâne ridicată. În acel caz, AI-ul devine o unealtă bună, nu un substitut periculos.
Scrisul generat de AI slăbește capacitatea noastră de a gândi profund, creativ și liber – exact ceea ce ne definește ca specie. Mai grav, asta se întâmplă într-un moment istoric periculos, în care avem nevoie de gândire neconvențională pentru a evita dezastrul politic, ecologic și cultural.
Cum să folosești AI fără să-ți pierzi capacitatea de a gândi
Pentru oricine simte tentația de a lăsa ChatGPT sau un alt asistent să scrie în locul său – eseuri, prezentări, postări – iată un set de recomandări utile, validate atât de cercetători, cât și de experiența celor care lucrează creativ cu AI:
-
Gândește singură, mai întâi.
Formulează o schiță, notează ideile principale, încearcă o structură de bază. Oricât de modest ar fi începutul, e al tău. Creierul pornește doar dacă îl pui în mișcare. -
Folosește AI-ul ca partener, nu ca autor.
Poți cere sugestii, completări, surse suplimentare. Dar procesul de selecție și integrare trebuie să-ți aparțină. Dacă doar accepți răspunsul fără să-l reinterpretezi, n-ai învățat nimic. -
Revizuiește conștient ceea ce ai obținut.
Recitește cu gândul: „Înțeleg ce scrie aici? Sunt de acord cu acest pasaj? Îmi asum formularea aceasta?” Dacă răspunsul e „nu știu”, mai lucrează pe text. -
Repetă activ, nu pasiv.
Nu salva doar fișierul generat de AI. Recitește-l după o zi și încearcă să-l rescrii din memorie. Ce rămâne este ceea ce ai înțeles cu adevărat. -
Nu confunda calitatea produsului cu profunzimea procesului.
Un eseu perfect scris de AI nu înseamnă că ai devenit mai bună în acel domeniu. Doar dacă ai trecut prin procesul gândirii, ai învățat ceva real.
Gândirea ca exercițiu de libertate
Într-un prezent care valorizează tot ce este rapid, fluid, scalabil, faptul că alegi să gândești și să scrii cu propriile cuvinte devine un act de rezistență. Nu împotriva tehnologiei – ci împotriva pierderii de sine.
Pentru că adevărata miză nu e să producem cât mai mult, mai repede, ci să nu uităm cum se produce o idee. Câte eforturi cere o formulare bună. Cât de vie devine o concluzie pe care ai descoperit-o tu, nu una oferită la cerere. Comoditatea e un lux pe care ni-l putem permite, dar nu cu prețul propriei minți. Să nu renunțăm la scris și la citit ca forme de rezistență. Fie și numai pentru cine devenim în timp ce scriem și citim.
Citiţi şi
Când prietenul perfect e un chatbot
Ce contează cu adevărat nu poate fi programat. Despre minte, sens și inteligență
Unde e președintele Nicușor acum?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
