Amicului și, cu permisiunea sa, mai degrabă inamicului T.S. Eliot, cu zâmbet fals
Ce e iubirea? Tu, cel sau cea care citești pentru că încă mai crezi că ți-a scăpat ceva, vei fi dezamăgit că nu am publicat o rețetă. De ce m-am apucat de scris, pe subiect, dacă nu am un secret de împărțit? Nici despre viață nu știam prea multe, când am deschis ochii, dar am învățat ce e viața… respirând. E iubirea bătută în cuie? Sau poate cuiele ascultă de pumnul altui magnet… Iubirea e, de fapt, povestea, iar personajele se dau în vânt după rolul principal.
Vezi o față drăguță și parcă ceva te furnică pe șira spinării și, de cele mai multe ori, ar fi bine să te scarpini de canatul ușii și să-ți vezi de drum. Dar tu nu știi și-n jurul tău a început deja să miroase a primăvară, în timp ce toți ceilalți își țin fularele pe nas, de viscol și de ger. Încerci să-ți faci prezența cunoscută, scenografia nu e cine știe ce, dar un zid pare să crească între tine și adorat. Încerci să te dai de o parte, sau de alta, încerci chiar și o punere la pământ, ca la rugby, până realizezi că cea care îți ținea piept era chiar iubirea.
– Ce faci? Am crezut că ești de partea mea!
Te calmezi și vezi că privirea netulburată protejează, de fapt, cealaltă poveste. Te retragi, bodogănind, mergând pe firul apei, pentru că pe-acolo își fac veacul mai toate sălciile plângătoare. Dar ce e cu veselia asta? Un peștișor de aur dă din aripi ca să ajungă pe scenă:
– Am o dorință de îndeplinit! Mi-a pus mama una la pachet, pentru la școală, dar am chiulit la primele ore. Ce zici?
– M-am îndrăgostit.
Acela nu e glasul tău, doar dacă ai fi înghițit zece pahare de apă cu gheață și o coală de azbest. Peștișorul, poate și de frica tigăii, se scuză și dispare:
– El s-a grăbit, poate data viitoare…
©Paramount Pictures
El știe că e frumos, deștept, bogat și la modă. Te simți flatată, dar îți aduci aminte și că bunica ți-a spus să spui pas și să te ridici de la masă când ți s-au servit trei popi, iar tu joci pe banii din salariu. În același timp, speranța ți-e dezumflată pentru că nu simți nicio tragere de inimă.
Urmează buchete de flori, cadouri scumpe, invitații la restaurant. Iahturi, zboruri în avion privat, loje moștenite din familie. Priviri invidioase, bârfe acide, ghinion la titlurile din ziar. Gala tânărului actor:
– Să te prezint mamei.
Fără unghii false, fără hialuronic, fără gym, despre ce să discutăm? Mamița își ascunde cu greu groaza și disprețul. Cu siguranță răsfățatului i se pregătise altceva. Spui nu, cu regretul că ar fi trebuit să fi fost mai hotărâtă încă de la început. Dai vina pe bunul simț moștenit de la un străbunic.
Începe vrajba, îngheață solicitudinea, tocmai când câinii se așteptau să umble cu covrigi în coadă.
Mai întâi cumpără afacerea de lângă magazinașul tău de mărunțișuri și vinde mai ieftin, cu reclamă la radio. Când îndrăznești să-ți dai întâlnire cu altcineva, închiriază tot restaurantul, interzice băuturile, aliniază sateliții și-ți trimite un buchet de flori ofilite și o fotografie cu voi doi admirând un răsărit. E un fake, dar avocații sunt plecați în vacanță când e vorba de el.
Te angajează un prieten, care pare să nu fie de partea lui, dar care trimite raportări mai explicite decât cele ale serviciilor. Continuă să-ți trimită flori și mici atenții.
Există și un lucru bun în toată povestea: florăresele, librăriile, cofetăriile, restaurantele, livezile, magazinele de îmbrăcăminte și de bijuterii și informatorii se descurcă mai bine în afaceri decât tine. Pe banii lui, care nu i-au lăsat pe ai tăi să curgă. Poți spune că și pe banii tăi, căci fără obsesia după care a alergat toată viața, și-ar fi cheltuit banii în alte direcții. La un moment dat a fost pregătit să cumpere o întreagă echipă de fotbal, cu stadion cu tot, doar pentru că te-a auzit tânguind!
Între timp ați îmbătrânit, v-ați căsătorit, cu alții, ați divorțat, de alții, ați plâns pentru mulți dintre cei dragi care au plecat, dar el a rămas pe-aproape, ca o umbră, ca o umbră mușcătoare de zilele care l-au hrănit. Și după atâtea veacuri, în care până și cimitirele au înmărmurit în nepăsare, îți mai trimite o invitație. Discretă, semn că vârstele l-au mai domolit. Toate detaliile au fost alese cu grijă, ca să înțelegi că nu-i pasă dacă ai murit, dacă trăiești … Un colecționar alungat din infinit.
Ce e iubirea? O pană de inspirație, clipa de aspirație sau tremurul din cuvânt?
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
Poate că iubirea trebuie să fie molcomă. Așezată. Fără efort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
