În toate cele regăsesc lumescul. Intrigi cusute cu și fără rafinament, victime mustind în destine apocrife copiate aidoma, nimicuri dezvoltând consecințe fataliste. Cum poți Tu, Doamne, să suporți atâtea tristeți prefăcute ori închipuite? Mă confrunt tot mai des cu gustul searbăd al vidului; mă pierd uneori, cuprins de neodihne, în fantasmele cumplite ale nopților negre, nopți lipsite de paloarea lunii pline, dar însoțite de același delirium. Mă întreb cum se poate coborî în infern fără să te poți opune, pietrificat într-o neputință lipsită de visceralitatea unei vieți tumultoase!? Aici, în mine, nu este nicio agonie, nimic; se-ntâmplă doar să-mi zvâcnească tâmpla a moarte, să respir o decepție Divină. Cel mai probabil m-ai înșelat, Doamne, atunci când m-ai lăsat în viață dinaintea unei lumi căreia nu-i este nimic de trebuință pentru simplu motiv că se are pe sine. Cui aparțin eu nu aș mai putea spune, căci posed un certificat de nenăscare, de neaparținere ăstei lumi. Într-o lume făr’ de identitate și făr’ de rădăcini, în care semenii se lamentează că dețin totul, că totu-i cu putință, dar Tu i-ai lipsit de șansa de a-și atinge gloria, mie îmi rămâne grota, lăcașul în care s-a copt prima dintre lucidități, creatoarea de iluzii. Poate doar întorcându-mi tot conceptul existențial către geneză mi-oi găsi și eu un loc între semeni, sau motivația de “a fi”. Rogu-te Doamne! Dă-mi ceva, o poruncă snoabă orice, doar să simt că sunt încă viu și lumea nu șade-n prăpastia unui vid ireveresibil …
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Duminica Cocalarului. Ce mai e de făcut?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
