Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dă-mi Doamne ceva…

11 June 2013

În toate cele regăsesc lumescul. Intrigi cusute cu și fără rafinament, victime mustind în destine apocrife copiate aidoma, nimicuri dezvoltând consecințe fataliste. Cum poți Tu, Doamne, să suporți atâtea tristeți prefăcute ori închipuite? Mă confrunt tot mai des cu gustul searbăd al vidului; mă pierd uneori, cuprins de neodihne, în fantasmele cumplite ale nopților negre, nopți lipsite de paloarea lunii pline, dar însoțite de același delirium. Mă întreb cum se poate coborî în infern fără să te poți opune, pietrificat într-o neputință lipsită de visceralitatea unei vieți tumultoase!? Aici, în mine, nu este nicio agonie, nimic; se-ntâmplă doar să-mi zvâcnească tâmpla a moarte, să respir o decepție Divină. Cel mai probabil m-ai înșelat, Doamne, atunci când m-ai lăsat în viață dinaintea unei lumi căreia nu-i este nimic de trebuință pentru simplu motiv că se are pe sine. Cui aparțin eu nu aș mai putea spune, căci posed un certificat de nenăscare, de neaparținere ăstei lumi. Într-o lume făr’ de identitate și făr’ de rădăcini, în care semenii se lamentează că dețin totul, că totu-i cu putință, dar Tu i-ai lipsit de șansa de a-și atinge gloria, mie îmi rămâne grota, lăcașul în care s-a copt prima dintre lucidități, creatoarea de iluzii. Poate doar întorcându-mi tot conceptul existențial către geneză mi-oi găsi și eu un loc între semeni, sau motivația de “a fi”. Rogu-te Doamne! Dă-mi ceva, o poruncă snoabă orice, doar să simt că sunt încă viu și lumea nu șade-n prăpastia unui vid ireveresibil …



Citiţi şi

Ne vedem joia viitoare!

Se spune că părinții nu mor niciodată…

Mă gândesc la EL, cine o fi, ce destin urmează să poarte…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,175 views

Your tuppence

  1. Claudia / 22 October 2013 21:00

    Rogu-te Doamne! Dă-mi ceva, o poruncă snoabă orice, doar să simt că sunt încă viu și lumea nu șade-n prăpastia unui vid ireveresibil …

    offf, nu ne dorim cu totii asta?..

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro