Oraşul vinde camere cu ora
Şi iarna sună-n el a galben calp
Dar tu te-mbraci în alb ca Isadora
Şi îţi fardezi şi buzele cu alb
Mototolind un capăt de eşarfă
Ce bate-n podul palmei a destin
Iar noaptea trece ca un tren de marfă
Ca viaţa unui mare libertin
Într-un ungher posomorât de zarcă
Şi cenuşiu precum un caldarâm
În părul tău sălbatic de rusalcă
E-o noapte de pe celălalt tărâm
Iar versurile mele se strecoară
Urmându-şi molcom iamb după troheu
În pântecele tău ca într-o gară
Şi ies de-acolo ca din Dumnezeu
Furându-ţi trist a doua feciorie
Cu cearcănul privirii violet
Şi parcă eşti zăpadă viorie
Şi parcă eşti soţie de poet
Citiţi şi
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
