Hai, iubitule! Hai să ne facem bagajele şi să plecăm. Cum unde? Unde vrem noi. Uite, am pregătit două rucsacuri mari, în afara celor în care ne ducem iubirea. Că de altceva nu avem nevoie. Plecăm mână în mână şi suflet în suflet. Cu spatele drept şi uşurat de prea multă iubire.
În rucsacurile acelea goale să ne punem toate fricile, cicatricile, scheleţii ascunşi prin noi şi trecutul tot. Ne punem pe noi, cei care am fost frânţi în doi, pentru că s-a terminat. Am schimbat regulile universului şi am demonstrat că unu şi cu unu tot unu fac, nu doi, aşa cum ne-au învăţat.
Şi luăm noi rucsacurile ăstea grele, grele şi le aruncăm de pe geam. În prima gară ce ne-o ieşi în cale. Sau prin vreo pădure, prin care trenul trece şuierând. Se le ducă vântul departe, unde o vrea el. Să le îngroape sub frunze şi să crească salcâmi din ele. Să facă flori şiraguri. Frumos să se nască din durere. Râzând în hohote le-om arunca, bucuroşi de a scăpa de ditamai povara ce ne încrâncena.
Şi uite, iubitule, cum facem. După ce le-am umplut fiecare pe al lui, cu atenţie, facem schimb. Eu îl iau pe al tău şi tu pe al meu. L-oi arunca cât colo. De nici nu mai ştii cu adevărat de o fi fost ori ba.
Promit să nu trag cu ochiul. Să nu privesc înăuntrul bagajului tău, dacă aşa vei dori. E dreptul tău sfânt de a-ţi curăţi sufletul aşa cum crezi de cuviinţă. E spovedania sufletului tău în faţa iubirii noastre. Nu vreau să ştiu toate câte au fost. Ce rost ar avea? Rucsacurile le vrem aruncate, nu proptite pe sufletul celuilalt.
Şi apoi, eu ştiu cine şi ce eşti. Acum. Iar altceva nu mai contează. Şi oi iubi şi ce laşi în urmă, pentru simplul fapt că e al tău. Iar iubirea nu cunoaşte conjugări ori timpuri verbale. E parte din tine, acolo, în bagaje. Tu, cel care urma să devină omul ce îmi stă acum înainte şi pe care îl iubesc nespus.
La mare, mergem, iubitule. Că tot m-ai întrebat. Să ne şuiere ea pe glezne, să fure un pic din iubirea noastră şi să o ducă departe. Acolo, pe insula frânturilor de iubiri furate, că prea îi place şi ei să privească picături de suflet de iubiţi care nu cunosc altceva decât bucuria verii moleşită în braţele unui sfârşit de mai bând însorit.
Uite, mi-a picat şi timpul de pe frunte şi din jurul ochilor de când îţi tot povestesc iubirea noastră. S-a făcut târziu. Iar mâine ne aşteaptă un drum frumos de lung. Să ne odihnim, iubitule. Respiraţia mea ia ritmul bătăilor inimii tale. Îţi respir inima. Îmi eşti aer.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Vara urbană: ventilator sau aparat de aer condiționat portabil?
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
