Articole despre tren

În ianuarie 2019, am intrat (de fapt Asociația Pro Xpert a intrat) într-un minunat parteneriat Erasmus + despre cum poate o poveste să producă schimbare socială și cum pot poveștile, în general, să contribuie la îmbunătățirea competențelor civice ale tinerilor (și nu numai). Mai ales când poveștile sunt spuse de …

Parcă cel mai mult pe lumea asta urăsc situațiile absurde. Și-mi mai displac oamenii cu viziune limitată. De ce tocmai acum m-am hotărât să vă mărturisesc asta? Dacă aveți puțină răbdare, vă povestesc. Trec peste faptul că, de mai bine de un an, numai normală nu mai e viața pe …

Era o fată frumoasă, cu ochii mari, uneori verzi, alteori albaștri. În spatele acelui chip frumos existau dintotdeauna gândurile. În spatele gândurilor începea uneori o șină. Pe șină circula, din când în când, un tren cu patru vagoane și o locomotivă cu aburi. Ei îi plăcea cel mai mult în …

Nu știu, uneori, cum să reacționez când oamenii au mai multe de spus decât am eu. Mă așez într-un colț și ascult. Deseori, mă bag în discuție, atentă să nu gafez pe subiectul care, poate, îmi e străin sau îl înțeleg atât cât pot. De mică fac asta. Îmi plăcea …

– continuare de aici – Ieși pe ușa hanului fără să se mai uite înapoi. Știa că nu avea să se mai întoarcă niciodată acolo. Se grăbi să ajungă cât mai repede la gară și se urcă în primul tren care o ducea spre sudul țării. Mai erau doar câteva …

Sunt în Elveția, după dezbaterea despre arhitectură și politică, la masă cu oameni din toată lumea. “După italieni, bărbații români sunt cei mai seducători”, ne mărturisește o femeie din Palestina. “Am avut un iubit român, dar era prea apăsat de toate problemele României.”, ne spune o femeie din India. N-am …

Mâncasem chfitele toată săptămâna, până mă săturasem. Înainte de chiftele, mă săturasem de salată de roșii cu castraveti și, înainte de salată, fusesem ocupată cu altceva. Mâncasem chiftele ca să-l uit pe Dragoș, iar roșiile le consumasem pentru că-mi plăceau la nebunie. Lui Dragoș însă, îi plăceau doar mașinile. Atât de …

Dacă, în toate celelalte situații, să spui “je suis… numele victimei” pare o fandoseală, (je suis Charlie, de exemplu), a te identifica cu cazul Alexandrei este de un realism crud. Rece și direct pe piele simt, atunci când spun “și eu aș fi putut să o pățesc ”, ori de …

Pășim agale pe aleea pietruită, umăr lângă umăr, suflet lângă suflet, viață lângă viață. Sunt 20 de ani care ne leagă în amintiri și trăiri, în bucurii și tristeți, în liniște sau în tumult. Sunt ani în care prietenia a căpătat acel sens al iubirii necondiționate despre care citești în …

Din ciclul Sunt plină de amintiri! Eram puştoaică, aveam 17 ani şi mă întorceam de la antrenament. Eram îmbrăcată cu nişte pantaloni cu bretele de velură catifelată, în culori bej şi maro, cu geanta oranj, plină de echipament, aruncată pe umăr, însoțită de o colegă de echipă. Ce ne gândim …