Oamenii de ştiinţă japonezi au descoperit o specie de bacterie capabilă să distrugă plasticul, dar nu sunt încă siguri de cum ar putea fi folosită. Este primul tip de astfel de bacterie capabilă să rupă legăturile moeculare în cazul celui mai folosit tip de plastic – polietilen tereftalat (PET). Studiul este apreciat ca fiind primul serios şi de către alţi cercetători.
Testele au demonstrat că această bacterie degradează aproape complet plasticul de slabă calitate în numai şase săptămâni, aceasta fiind cea mai mare viteză de consum, dacă e să comparăm cu alţi agenţi biologici.
La prima analiză genetică, a rezultat că bacteria (Ideonella sakaiensis 201-F6) poate să fi dezvoltat enzime care să devoreze plasticul din cauza poluării aflată în creştere în ultimii zeci de ani, dar şi datorită adalpabilităţii crescute a acestor microorganisme la condiţiile de mediu. Astfel, natura ne mai suprinde încă o dată, în încercarea de a ne da o mână de ajutor în găsirea de soluţii la probleme create tot de noi.
Pe de altă parte, PET-ul puternic cristalizat (care se foloseşte la fabricarea sticlelor de plastic) este descompus mult mai lent, ceea ce ridică semne de întrebare în legătură cu utilizarea acestei bacterii în procesul industrial de reciclare şi de eliminare a poluării.
Practic, analizele şi cercetările legate de aplicabilitatea caracateristicilor acestei bacterii la nivel industrial sunt încă la început şi se anunţă de durată.
O treime din producţia de plastic ajunge în natură şi 8 milioane de tone ajung în fiecare an în oceane. Din producţia anuală mondială de plastic (311 milioane de tone), PET-ul reprezintă a șasea parte. Deşi este unul dintre tipurile de plastic care se reciclează cel mai mult, doar puţin peste jumătate este colectat şi mult mai puţin, refolosit. Chiar dacă avansurile tehnologice în crearea de tipuri de plastic biodegradabil precum şi reciclarea sunt un pas înainte în salvarea viitorului, problema plasticului deja produs şi aflat în mediul înconjurător rămâne una de actualitate. Descoperirea acestei bacterii este importantă prin faptul că deschide noi căi de cercetare în vederea descoperii sau a creării unui agent biologc capabil să descopună şi alte tipuri de plastic.
O ipoteză de lucru este aceea că bacteria ar putea fi „pulverizată” deasupra acumulărilor de plastic care plutesc pe oceane, dar faptul că PET-ul nu pluteşte, fiind prea dens, reprezintă o problemă. În plus, descompunerea resturilor aflate în oceane presupune riscul împrăştierii aditivilor pe care plasticul îi conţine (din cele 150 de milioane de tone de plastic aflate la ora actuală în oceane, 23 de milioane de tone sunt aditivi). De aceea, înainte de toate, bacteria ar putea fi folsită doar industrial, în procesul de reciclare.
Mai mult, cercetătorii japonezi cred că resturile lăsate de bacterie sunt similare cu materia primă pentru fabricarea plasticului, iar asta ar putea aduce economii foarte mari, mai ales în utilizarea derivaţilor din petrol ca materie primă în această industrie (în prezent, cam 6%).
În răspuns, şeful Comitetului Producătorilor de PET din Europa, Mike Neal, afirmă că PET-ul este 100% biodegradabil şi că un alt sistem biodegradabil ar necesita un proces similar cu depolimerizarea chimică, iar asta e improbabil să fie viabil din punct de vedere economic.
Citiţi şi
O fi coșul de gunoi un obiect banal, dar ia stai o zi, două fără el!
Spune-mi ce aer respiri în casa ta, ca să-ți spun ce pericole te amenință
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
