A treia NU poveste

uatever

7 November 2010

De ce urâm femeile

Pentru că au un fel anume de a prelua ori genera şi întreţine mentalităţi greşite. Pentru că vor mereu să aibă dreptate. Pentru că nu îşi pot înfrâna dorinţa de a schimba. Uneori, reuşesc să strâmbe şi membrele drepte…

Primele femei care m-au făcut să plâng şi să mă zbat au fost, da, da, ştiu acum, mama şi bunica. M-au crescut fată cuminte, închisă în casă şi între pereţii bibliotecii, iar când mi-a venit vremea de mers în parcuri, de stat pe bănci şi flirtat (a se citi „obişnuit”) cu băieţii şi specia lor marţiană, m-au urmărit, m-au chinuit cu întrebări şi suspiciuni, mi-au scotocit prin poze şi bileţele sau m-au înmărmurit cu ţipete spastice.

Am auzit de atât de multe ori că „mă duc să mă întind cu hăndrălăii”, încât am ajuns în pat cu unul, după 19 ani, după ce terminasem liceul, în timpul căruia n-am avut nici măcar de ce zâmbi, complice, la povestirile pline de amor şi sex ale colegelor. Am jucat partida dezvirginării din prostie, numai ca să scap de o povară, fără să-mi placă el, patul lui, fără nici o senzaţie de bucurie.

Am continuat să înghit reflecţii despre bărbaţii care sunt porci, care, dacă primesc prea repede ce vor, pleacă nepăsători la următoarea, bărbaţi de care e bine să nu te legi, pentru că oricum te vor înşela, se vor purta urât cu tine şi, mai ştii, poate o să te şi pocnească. Dacă-i iubeşti, e şi mai rău, te vei transforma în sclava lor, iar ei îşi vor bate joc de tine.

Mi-am ascuns mereu idilele de femeile din familia mea, de teamă că, numai pentru că nu s-ar fi dovedit de durată, ar fi adus în privirile lor nuanţa compătimitoare pe care o acorzi unei cârpe folosite. Recunosc că au avut succes, m-au făcut ca, mereu, să-mi vâjâie capul de suspiciuni. Simţeam, însă, instinctiv, că nu e bine să-mi bănuiesc şi să-mi sâcâi iubiţii cu întrebări posesive, aşa că am tăcut de multe ori, iar înainte de a vorbi am numărat până la 10. Tot eu m-am supus la cazne, încercând să nu aduc în discuţii explicative gesturi neînţelese, vorbe în doi peri sau întâmplări care ar fi putut da de gândit. N-am avut curaj să-mi manifest bănuielile, de teamă să nu fiu părăsită. Am fost cuminte, îngăduitoare, înţelegătoare şi anostă, rece, deşi binevoitoare, şi nu m-am lăsat niciodată să spun „te iubesc”.

Pentru că ele au văzut sexul ca pe ceva consumat între zidurile căsniciei, în scopul de a aduce pe lume pui vii care să te sprijine la senectute, am făcut sex sporadic şi prost, pentru că mi-am ales drept parteneri toţi ciudaţii lumii, sperând tot timpul ca măcar pentru ei să fiu „bună de ceva”.

Eliberarea mea a venit târziu, după 30 de ani, graţie cuiva care a avut răbdare cu toate hachiţele, inhibiţiile, frustrările şi nevrozele mele. M-a decojit delicat şi, îndărătul stratului gros de prostie cocoşată, am descoperit amândoi o frumoasă şi aurie portocală. Mă uit chiorâş la vorba lor, „mai bine mai târziu decât niciodată”, ştiind că, totuşi, se putea mai devreme.



Citiţi şi

M-am schimbat, ați înțeles?

Ce vor femeile în dormitor

De ce intimidăm bărbații

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,202 views

Your tuppence

  1. Simona / 23 November 2013 0:52

    Undeva, intr-un film nici prea-prea, nici foarte-foarte, am intalnit o replica geniala, care, mai ales in gura personajului feminin principal, conturat pana in acel punct drept o persoana frivola si egocentrica, a sunat ca un clopot al adevarului pe care, de obicei, femeile nu vor sa-l stie: “Nu vreau sa fac copii ptr ca nu vreau sa devin una din scarbele alea care-si distrug copiii”. In engleza are o alta rezonanta, dar intelegeti ideea. Cel mai rau este ca degeaba explici mamelor, bunicilor, stra- (valeu!) , fiindca mentalitatea rigida in care sunt incapsulate le impiedica sa-si vada propriile erori si pacate. Apropo de proverbul acela cu paiul si barna…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. doina / 7 February 2011 2:05

    Iubirea care cocoseaza si te lasa sleit de puteri, ca o mincare sleita dupa care ai da orice sa nu-ti fi fost foame…
    Mamici, bunici, matusici care isi ard propriile regrete pe pielea copiilor – cine, din categoria asta, nu si-a dorit macar o data, fara sa stie nimeni, sa fi fost o curva rea si apucatoare in loc sa fie o fata cuminte, bine crescuta si paguboasa – sint cu duiumul pe planeta asta a noastra. Din pacate.

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
  3. ANDREEA / 10 November 2010 2:58

    Buna seara..Buna dimineata..dupa cum e ora de tarzie..!

    Articolul m-a tulburat pt ca am trecut prin aceeasi educatie”spartana”..traiesc si acum viata dupa prejudecati si principii..am 30 ani,copil.sot..poate doamna care a scris articolul vede comentariul meu,,si imi intinde o mina de ajutor..la o realitate a vietii dupa ce iesi din ceea ce ai trait fara sa vrei!
    Astept un raspuns sau poate imi lasati adresa dvs de mail pt a va contacta eu!

    CU MULT DRAG,
    ANDREEA

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. uatever / 7 November 2010 21:00

    multumesc.
    si fara rautate, sa stii

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Mirela Baron / 7 November 2010 13:27

    Vai ce frumos si onest scrii!Minunat…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro