A venit momentul să te las să pleci

Catchy

15 October 2016

Am citit articolul vostru şi recunosc că aşa de tare mi-a tremurat sufletul, nu ştiu de ce oare… sau poate ştiu… Este incredibil cum intuiţia mă ajută în ultima perioadă. Cum am simţit săptămâna trecută că soţul meu (încă) este cu altă femeie, azi confirmându-mi prin simpla lui tăcere. Aşa am simţit că acest cititor anonim poate să fie cel care a spus că mă iubeşte, aşa cum nu a iubit pe nimeni altcineva în viaţa lui şi cum nici nu o să mai iubească şi că ar face orice numai să nu mă piardă… şi totuşi m-a pierdut. Oare intuiţia mea să fi funcţionat şi de data aceasta?

Şi dacă îi e aşa de dor de mine, cum poate oare să trăiască cu dorul ăsta care doare? Poate aşa cum fac şi eu şi aşa cum mă ajută să înţeleg că fac, de fapt, psiholoaga mea. Da, merg la psiholog şi bine-mi face!

Duminică dimineaţă, somnoroasă tare, îmi verific telefonul care, nu ştiu cum şi de ce, îmi notifică faptul că el, tocmai el, are cont pe LinkedIn. Hai, pe bune? De unde şi până unde? Că suntem blocaţi pe orice fel de canal de comunicare posibil. Eu pe el, el pe mine. Şi dau click să văd ce se întâmplă, fără să mă gândesc că, de fapt, îi vizualizez profilul. Damn… Şi totuşi, la câteva zile, telefonul mă anunţă vesel că cineva mi-a vizualizat profilul pe LinkedIn. Era el… Îţi e dor de mine? Îţi e?

dormit nude

E aşa târziu şi eu nu pot să dorm. Ştiu doar că a venit momentul. Să fac ce trebuia să fac de foarte mult timp. Să eliberez omul pe care l-am iubit atât de tare. A venit momentul să te las să pleci.

Iubirea adevărată nu înseamnă posesie, dependenţă. Şi cu ce mă face asta pe mine mai curajoasă, mai diferită, mai de iertat pentru ce am făcut? Cu nimic, îţi spun eu, doar că mă eliberez şi pe mine, mă eliberez, deşi doare tot, şi tot anul ăsta care a trecut doare, dar mă eliberez într-o singurătate care nu vreau să mai doară. Da, nu îmi mai e frică de singurătate. Vreau să fac toate lucrurile la care visez demult, să alerg în parc până îmi explodează plămânii, să ies în oraş cu fetele mele, fără să mă simt vinovată, să învăţ să merg pe bicicletă, să citesc, să învăţ să înot butterfly style, să învăţ tango, să mă însciu la un curs de actorie, să… să mă mai şi liniştesc puţin, că iar devin prea zvăpăiată 🙂 Câtă energie pot să am, mai ştii că asta îmi spuneai mereu…

Îmi e dor de mine, îmi e dor de tine …

Dar tu eşti acolo, oare eşti fericit, eşti iubit?

S-a făcut şi mai târziu şi trebuie să scriu la proiect, ceasul o să-mi sune la 5, aşa cum încerc să mă trezesc în fiecare zi, cât de bine mă simt în liniştea zorilor, doar eu cu mine şi cu ale mele chinuri şi o ceaşcă de cafea… ahhh şi, desigur, ceva dulce. 🙂

Închei acum, îmi comand perechea de cizme care mă obsedează, asta e, îmi fac cinste din primul meu salariu şi mai lucrez ceva, că mâine am întâlnire cu prietena mea, psiholoaga!

O cititoare

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

„Honey, o să fie bine!” N-a fost!

Nu-i înțeleg pe oamenii care…

Fără net, viața e pustiu…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
13,888 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro