Orgasmul feminin este rar. Mult mai rar decât al bărbaților. Archives of S_xual Behavior sau Journal of S_x Research arată că doar 30–40% dintre femei ating 0rgasm constant, față de peste 90% dintre bărbați. Un decalaj (0rgasm gap) absolut enervant. Nici nu are cum fi altfel, dacă partida durează, în medie, între 3 și 7 minute de la penetrare la apariția 0rgasmului masculin. Atât. Prea des, acesta e tot scenariul.
Dar dacă, în locul acestui scenariu meschin, ridicol chiar, am deschide drumul către ore întregi de plăcere fără intr0misiune? Mângâieri, cuvinte, priviri, pauze, jocuri ale răbdării. Pentru multe femei ar fi singura șansă reală la împlinire. Și poate că aici se află adevărata revoluție intimă: să schimbăm cronometrele orgasmului cu ceasurile preludiului. Să amânăm explozia.
Preludiu. Un cuvânt care sună a antract, a sală de așteptare. Dar dacă preludiul este chiar opera însăși? Dacă intensitatea nu se află în explozia finală, ci în valurile lungi ale dorinței care cresc și scad, în buzele care întârzie să sărute, în mâinile care plutesc fără să atingă, în pauzele care ascut simțurile până când fiecare respirație devine electrizantă? 0rgasmul e un trăsnet. Preludiul e furtuna întreagă – cu ritmuri schimbătoare, suspans și febră.
Și atunci merită să ne întrebăm: care a fost cel mai lung preludiu? Ai vreo amintire în care ai pierdut noțiunea timpului, în care, fără să fi terminat cu adevărat, pentru că n-ai fost pătrunsă, te-ai simțit ca și cum ai fi avut 10 0rgasme? Eh, despre asta e vorba. Ne apropiem. 🙂
Anaïs Nin scria: „Erosul este revărsarea unui pahar care nu-și mai încape conținutul.” În alt loc, mărturisea: „Violenta dorinței mele era un uragan și nu o puteam conține în canalele obișnuite ale s_xului. Se revărsa, îneca, spărgea barierele.” Pentru Nin, erosul nu era o destinație, ci o revărsare imposibil de stăvilit. Așa e și preludiul prelung: un foc mocnit care nu se grăbește să se stingă, dar care arde strat după strat, până când trupul devine întreaga hartă a plăcerii.
Și apoi, uneori, magic, apare fântâna, izvorul. Anticii îi spuneau fontaine de Vénus. S_xologii moderni îi caută încă explicațiile anatomice. Realitatea? Există femei care trăiesc ejacularea (female ejaculation/squirting)! O excepție norocoasă, un dar al naturii. O revărsare care sfidează ideea că dorința feminină ar fi discretă, domesticită. Georges Bataille scria că extazul este singura transgresiune autentică, clipa în care eul își sparge granițele. Femeia-fântână întruchipează tocmai acest exces: trupul care se revarsă dincolo de sine.
Pare un vis, nu? Poate o femei învăța să ajungă acolo sau e un noroc, un dar, rămas uneori nedescoperit? S_xologia spune: uneori. Cu răbdare, cu relaxare, cu opriri și reînceperi, cu încredere mai ales. Unele femei descoperă astfel o nouă formă de abandon și fericirea revărsării. Dar fântâna nu e garantată. E un miracol care vine și pleacă. Iar un bărbat tantric cu siguranță ajută. 🙂
Dar pentru ca femeia să trăiască pe deplin preludiul are nevoie de un partener capabil de răbdare. Bărbatul care se grăbește să-și atingă 0rgasmul în câteva minute taie din rădăcină orice șansă a ei la descoperire. De aceea, s_xologi și tradiții er0tice deopotrivă vorbesc despre continență, despre antrenamentul prin care bărbatul învață să-și stăpânească impulsurile și să prelungească jocul. Un bărbat tantric știe că adevărata artă nu este să „cucerești” rapid, ci să aștepți, să construiești, să îți transformi dorința în combustibil pentru dorința ei.
Și dacă, mai tinere, multe femei au ratat orgasmul – statisticile o confirmă –, maturitatea poate fi momentul revanșei. Peri, meno și postmenopauza aduc schimbări de neocolit, uscăciunea vaginală fiind una dintre ele, dar tocmai aceste obstacole ne pot conduce spre o plăcere ratată, încă necunoasuctă. Atingerile lungi, răbdarea, lubrifianții potriviți, cuvintele care dezarmează rușinea – toate acestea transformă preludiul în podul care poate înlocui lipsurile și poate redeschide drumul spre plăcere.
Și poate că e bine să ne amintim de personajul jucat de Emma Thompson în filmul Good Luck to You, Leo Grande. O pensionară care, după o viață întreagă de „sex decent” dar lipsit de plăcere, apelează la o escortă masculină, bărbat tânăr, pentru a descoperi, târziu, ce înseamnă preludiul, atingerea, abandonul. Dar de ce să așteptăm până la pensie ca să aflăm ce poate însemna preludiul lung? Gândește-te la asta.
În tradițiile tantrice și taoiste, plăcerea nu e un punct culminant, ci o energie care circulă, hrănește și transformă. Preludiul nu e anticameră, ci catedrală. Acolo se dilată timpul, acolo se lărgește dorința, acolo trupul înțelege dorința și trăiește o rară senzație.
Știind toate acestea, poate că adevărata revoluție nu e să țipăm că vrem s_x echitabil, că avem dreptul la 0rgasm, ci să onorăm excepția încercând să devenim o femeie-fântână. Să recunoaștem că erosul adevărat se hrănește din mister, din exces, din revărsarea care nu încape în definiții. Să învățăm din nou arta preludiului: să ne pierdem cu bună știință, să rătăcim fără grabă, să trăim plăcerea ca pe un drum, nu ca pe o linie de sosire.
Pentru că s_xul redus la mecanica 0rgasmului contractă timpul. Preludiul, în schimb, îl dilată miraculos. Și atunci, nu cumva, în goana noastră după artificii, ratăm adevăratul foc?
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
