Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ai pierdut atât de multe, tată, în paharele și sticlele tale

17 October 2019

Tată, nici nu știi cât de dor îmi este de tine! De cel care ai fost cândva sau cel care am crezut că ești. Mi-e dor de tine acum mai mult ca oricând. Dar mi-e greu să te găsesc, uneori chiar imposibil. Te privesc și mă întreb unde te-ai pierdut, unde te-am pierdut.

Ai stat mereu mai… la distanță. Lucrai, erai obosit, iar în timpul liber, când nu te jucai cu noi, aveai sticlele. De vin, de bere sau ce mai era pe acolo. Știam întotdeauna că trebuie să te evităm când mintea îți era încețoșată de alcool. Nu mai erai tu. Deveneai un om care nu-mi plăcea. Ba chiar îmi era teamă. Nu pentru mine, pentru că știu că mereu m-ai iubit și nu mi-ai fi făcut rău. Dar pentru… Sincer, nici nu știu de ce. Pur și simplu mi-era teamă. Dar mi-a fost și-mi este și milă de tine. Ai pierdut atât de multe, tată, în paharele și sticlele tale. Ai pierdut încrederea noastră, ți-ai pierdut interesul pentru noi, pentru viață. Da, știu că viața nu a fost prea blândă cu tine. Dar cu cine își arată doar fața bună?

Carl Spitzweg – Bețivul

Am atâtea să îți spun. Uneori încerc, dar nu mai ești atent ca înainte. Mă trezesc deseori vorbind singură, așa că acum prefer să tac. Aș putea să te condamn, să te urăsc, dar nu o fac. Cred că te urăști tu destul, nu mai ai nevoie și de sentimentele mele neplăcute.

Am înțeles că sunt alegerile tale. Fiecare om își croiește destinul cu propriile mâini. Așa ai ales tu să îți fie viața. Recunosc, în copilărie îmi era rușine, mă temeam că vor râde copiii de mine. Dar apoi am înțeles că nu e vina mea, nu e neapărat despre mine. Este despre tine.

Știi, uneori simt cum lacrimile îmi înțeapă ochii. De dor, cred. De dorul de tatăl meu din copilărie. Cel care era mai atent, mă vedea, mă asculta, mă înțelegea, mă alinta. Acum o faci mai rar.

Citiţi şi Te-am iertat, mamă, dar nu am uitat

Ai același miros pe care îl aveai și în copilărie. Toamna și iarna îmi aduc aminte cel mai bine de el. Și atunci parcă redevin copil. Sunt copilul care are nevoie și de mamă, dar și de tată. Când intri în casă, după ceva timp petrecut afară, miroși a frig și a tutun. E mirosul tău, inconfundabil și de neuitat. Chiar zilele trecute, când am venit acasă, la voi, l-am simțit. Și mi-am amintit. Și da, m-am întristat.

Mi-ar plăcea să te iubești mai mult, ca să nu te mai distrugi. Mi-ar plăcea să iubești viața suficient de mult încât să nu mai simți nevoia să o trăiești amețit de alcool. Mi-ar plăcea să te ajuți, să te lași ajutat. Mi-ar plăcea să fii iar tati, cel pe care îl știam când eram mică.

Guest post by Mihaela G.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Scrisoare de la Diaspora

Vă mirați că nu mai rezistă relațiile?

Mi-a ajuns!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro