Lungul drum al inocenței către realitate
O poveste cu bunici, bâlciuri, o iubire juvenilă și o reîntâlnire care se termină… absurd. Inocența se topește în sarcasm și umor.
O poveste cu bunici, bâlciuri, o iubire juvenilă și o reîntâlnire care se termină… absurd. Inocența se topește în sarcasm și umor.
O confesiune emoționantă despre legătura dintre mamă și copil, despre puterea iubirii și despre cum timpul poate fi, pe rând, prieten și dușman.
Nu mai credea niciunul în iubire când s-au întâlnit. O expoziție de pictură, două suflete încărcate de tristețe și-un dialog neașteptat i-a readus pe drumul iubirii adevărate.
În fiecare zi, corpul nostru își înlocuiește celulele moarte printr-un proces delicat de reînnoire. Dar ce se întâmplă când această cicatrizare e imperfectă? La fel ca în organism, și orașele cicatrizează. Uneori cu artă și sens. Alteori, cu urme brute, care nu mai au nicio legătură cu funcția originară. Bucureștiul este un astfel de organism rănit, cu semne vizibile, cu intervenții ratate și cu cicatrici care nu mai lasă aerul să circule. Un eseu subtil despre degradare, restaurare și destin.
Două destine artistice se întâlnesc pe muchia fină dintre premoniție și obsesie: Victor Brauner, pictorul care și-a pierdut ochiul exact așa cum se pictase pe sine cu opt ani înainte. Tennessee Williams, dramaturgul care se temea de sufocare și a murit chiar așa, sufocat.
Situația pare catastrofală și așa și este. Doar pentru că este catastrofală, pentru că milioane de români sunt gata, din răzbunare, să-și dea foc la casă crezând că astfel se răzbună pe alții, nu pe ei înșiși, asta nu înseamnă că nu se mai poate face nimic. Se mai poate …
Vremea era rece, deși ne apropiam de luna martie, nu ninsese, de fapt de câțiva ani ningea prea puțin în zonă, câteva ploi udau din când în când un pământ însetat de apă. Pășea încet, nu-și putea controla gândurile, ce zburau pline de energie spre univers, alambicând traiectorii ce se …
Exilul e sentimentul înstrăinării. Ca să simți că aparții unui loc sau unei culturi, unei comunități, relația aceea trebuie să aibă rădăcini adânci. Omul metropolitan e un nomad. Orașele, încă de la început, au adunat laolaltă necunoscuți, oameni care nu aveau legături strânse. Sunt, de la origini, spații semi-virtuale, incubatoare …
Avem mai mereu senzația că povești răscolitoare de amor li se întâmplă doar celebrităților, celor faimoși și îndreptățiți să le trăiască în decoruri strălucitoare, după scenarii ale sorții care implică ”glamour” și întorsături uluitoare de destin. Ni se pare neverosimil ca o mare dragoste, învelită în povestea ei târzie, să …
Cartea Metamorfoza și alte povestiri, traducere din limba germană de Mihai Isbășescu, a fost publicată la editura Polirom. Dragă domnule Kafka, se întâmplă uneori să nu citesc niciun cuvânt din scrierile dumneavoastră ani la rând. Aceștia sunt ani mai degrabă pierduți. Apoi îmi aduc aminte, cu o forță de neoprit, …