Am să-i închiriez, pentru început, o cameră în sufletul meu; iar cu timpul… cu timpul, poate decide să cumpere întreg apartamentul.
Îmi doresc un viitor comun, simplu. Iubirea e o stare de comuniune și intimitate, așa că… împreună mi-ar plăcea să construim. Sau să… strângem rufele de la uscat, să udăm florile din bucătarie… împreună să punem notele pe portativ, să ne plimbăm sub aceeași umbrelă și să răsfoim același abecedar. Pentru toate minunățiile astea am să îmbunătățesc condițiile apartamentului. Am să-i pun și ascensor, am să cer să fie spălată casa scărilor… în urma băii, să se simtă miros de levănțică.
L-aș aproviziona cu flori (pe el, iubirea mea cea mare, nu spațiul), cu mâncare, cu drag și cu respect. Duminicile… am putea lua masa în preajma soarelui, să stăm la o țigară cu prietenia, și… și să ne iubim! Dar cu perdelele trase… ce e al nostru să rămână al nostru… Doar mai devreme am vorbit despre intimitate. Iacă, am argumentat-o!
Și cum, în mod cert, trebuia să știe până acum, îl iubesc… până la capătul capătului… și mult după aceea! Sper doar – ”capătul” să nu și aibă apogeul la prima noastră reîntâlnire.
Așa că am să-ți închiriez, pentru început, o cameră în sufletul meu; iar cu timpul…
Guest post by Larisa Maria Marchiș
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
