– Respiră normal!
– 88.
– ÃŽÈ›i ascult inima, nu hârşâiala din plămâni.
– Estimam pulsul. Åži asta după ce m-am odihnit, aÅŸteptând jumătate de oră să mă pofteÅŸti în cabinet.
– Scuze, am avut un bebeluÅŸ bolnav de dimineaţă ÅŸi mi s-au dat peste cap toate programările. Va trebui să renunÅ£i la vin. Åži la cafea.
La următoarea vizită, mi-a cerut să renunţ la ţigări şi la grăsimi, la porc! Apoi la orice formă de stres. Pulsul era tot grăbit şi mă tot trăgea după el.
– E ceva ce te îngrijorează?
– Nu, am divorÅ£at.
– Ai divorÅ£at?
– Nu mi-ai spus să scap de stres?
– Ba da, dar nu Å£i-am spus să divorÅ£ezi!
– Poate, dar era un stres.
– Cred că ai nevoie de consiliere …
– Nu, mulÅ£umesc, ciocolata e mai ieftină ÅŸi disponibilă la orice oră.
– Asta era! Va trebui să renunÅ£i la ciocolată!
– GlumeÅŸti! Mai bine îmi ceri să renunÅ£ la sutien, la chiloÅ£i, nu eÅŸti atent la ce se mai întâmplă prin lume? Pentru noi, femeile, ciocolata e însăşi ideea de fericire. Dacă renunÅ£, atunci să vezi stres!
– Am senzaÅ£ia că ai cam abuzat de ideea ta de fericire. Te-ai stresat pe dinăuntru, nu pe dinafară! ÃŽncearcă să renunÅ£i, măcar o perioadă, mai vorbim peste câteva săptămâni. Åži… poÅ£i să renunÅ£i ÅŸi la chiloÅ£i, dacă vrei, dar s-ar putea să te trezeÅŸti cu o infecÅ£ie la rinichi ÅŸi la vârsta ta se lasă cu stropi.
– Ce să zic, doctore, le ÅŸtii tu pe toate! DeÅŸi la vârsta ta îţi dă mâna să râzi, că nu le mai simÅ£i…
Am ieşit din cabinet înainte să mă ajunga parafa şi reţetarul, doctorul ăsta glumeţ mă ştia ca pe cartea de istorie, dar abia acum se hotărâse să-mi facă viaţa un iad. Înainte îmi dăduse numai pastile.
Pe fondul acesta de brânză degresată, spanac şi pâine fără sare, prăjită, aşteptam să cadă peste mine ghilotina Crăciunului. Cu două zile înainte, m-am dus să ridic o comandă de la o cofetărie pentru diabetici: tarte cu fructe, o ruladă cu mac şi nişte plăcintă cu mere. În drum spre casă, mi-a sărit în ochi, deşi numai picioarele mele ştiau cum am ajuns acolo, reclama din vitrina magazinului meu preferat de bomboane de ciocolată. Rafturile erau aproape goale, neoanele colorate mă chemau înăuntru, încă mai aveau oferte. Nici inima parcă nu-mi mai bătea aşa grăbită şi, ca să n-o provoc, m-am hotărât să cumpăr o cutie şi s-o pun sub brad.
– Bomboane de ciocolată albă aveÅ£i?
– Numai amestecate cu celelalte sortimente de ciocolată, în cutii.
Odată ce mi-am făcut datoria faţă de sănătatea mea, am insistat:
– Cutia aia, cea mai mare, cât costă?
– 12 lire, dar dacă cumpăraÅ£i din magazin produse în valoare de 20 de lire, v-o dăm gratis.
Puteam eu să refuz aşa ceva?
Am mai înhăţat trei cutii diferite de pe rafturi, până nu dispăreau şi alea şi m-am prezentat la casa de marcat. I-am şters maşinăriei nasul cu cardul şi am primit şi cutia aia mare, cât roata carului. Şi numai deodată ce-a început să ţipe maşinăria, din toţi clopoţeii ăia de sub taste! Să vezi că nemernicul ăla de doctor m-a dat pe lista neagră a Interpolului, pentru trafic de ciocolată şi o să ajung la Poliţia medicală de gardă!
– Doamnă, doamnă, vă simÅ£iÅ£i bine?
– Da, da, ce s-a întâmplat, am rămas fără bani pe card?
Cel mai bine, în astfel de situaţii, e să faci pe-a proasta.
– Nu, doamnă, MoÅŸ Crăciun vă mai dă o cutie de bomboane de ciocolată!
Vlăjganul cu fes roşu şi moţ de lână albă mai ia de pe raft o cutie, una scumpă, şi o îndeasă în sacoşa cu brand-ul firmei.
– MoÅŸ Crăciun?
– SunteÅ£i al 3000-lea cumpărător de luna asta, felicitări!
Am cinci cutii de bomboane de ciocolată, din cea mai fină, frumos împachetate, sub brad. Moş Crăciun ar fi de acord, numai doctorul a dispus abstinenţă. Le privesc şi înţeleg de ce unii sunt triviali cu norocul. Dacă nici ăsta nu e stres!
Copiii mei sunt încă în stare de şoc, nu ar fi crezut să manifest atâta generozitate, fie şi de Crăciun. De obicei, nu le cumpăr mai mult de un baton de ciocolată pe săptămână.
Dacă îl prind vreodată pe MoÅŸ Crăciun…
Guest post by ChiarA
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De la agitație la prezență: ghid interior pentru începutul de toamnă
Foștii care nu vor să părăsească colecția
Praline, praliné, pralin – o istorie crocantă a celor mai delicioase confuzii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
