Într-o țară de maneliști e greu să rămâi nemanelizat. Într-o societate în care ritmul de buric răsună de unde nu te aștepți, e greu să îți ții firea și să nu te întrebi zilnic de ce te-ai născut aici. Nu înțeleg cum e cu dreptatea, nu înțeleg de ce am făcut …

Da, am o problemă cu tăcerea și tristețea. Nu e fundamental o problemă, ci e mai mult o dorință de cunoaștere, o nevoie de a săpa în adâncime, în retragerea timpului. Cred că tăcerea ascunde multe lucruri. Iar când tăcerea e pozitivă, din punctul meu de vedere, atunci provoacă, dă o zvârcolire sufletului, te …

Să fii bun e greu… Nu știu dacă e pentru toată lumea, dar e bine să întâlnești oameni buni în viață. Oameni care nu se chinuie să fie buni, oameni cărora le vine natural să fie buni, oameni care nu-și pun problema să nu fie buni. Și care nici măcar …

Pe Facebook apar tot felul de filme în care francezii ne batjocoresc. În emisiuni, în show-uri, cu invitați, fără invitați, cu păpuși, cu muppets, cu orice, francezii fac mișto de români că stau cu mâna întinsă și cerșesc. Ok. Ce nu e adevărat de aici? Nu ați fost prin Paris? …

Reacțiile pe care le-am văzut în piață mi-au împărțit sufletul în două, mi-au stins dorința, mi-au apăsat inima și mi-au deschis așteptările. Am văzut oameni tineri,  oameni frumoși, cu speranță, veniți în frig pentru viitor, pentru a evita încă o eventuală tragedie care s-ar putea întâmpla din cauza „românismelor”, din cauza …

Mă, tu ești fericit?  Că io nu prea… Mă… nici io nu sunt… Și atunci de ce stăm împreună? De ce apar gândurile astea tot timpul când te cerți?  De ce nu apar când ești în duș, când te duci la schi, când bei vin fiert pe pârtie sau sangria pe …

Ce? Ce e? Ce te tot tângui atâta? Ești bărbat sau ce ești? Ce cuvinte parșive… ce cuvinte usturătoare, ce greu atârnă… Da, vorba cuiva, să-l cităm, „și băieții plâng câteodată”… Se poate că unii dintre noi plângem mai des. Probabil ăștia care lucrăm cu sufletul. Probabil ăștia care nu plecăm …

Nu-nțelegi, fă, că nu dansez? Ea, cu sărmăluțe-n cap, c-așa știe ea că se merge la nuntă, el, cu unghiile făcute cu lac, c-așa știe el că “se merită” să aibă omu’ cu talent. Ea cred că a făcut-o din iubire pentru el, cred că și-a dorit să fie cea …

De mult timp nu am mai ieșit în trafic dimineața. Am făcut-o azi, din nevoie.  Am rămas mut… Am revăzut zecile de oameni mutilați de ură, încordați din nimic, claxonând cu ambele mâini, strâmbându-se unii la alții și nefiind în stare de judecată coerentă pur și simplu din cauza dorinței de …

Îl văd în fiecare dimineață când ies cu cățelul. Uneori mătură aleea din fața bisericii, câteodată strânge pungile de pe lângă coșurile de gunoi, dar, de cele mai multe ori, stă și așteaptă. Cred că are undeva pe la vreo șaizeci de ani, e puțin adus de umeri și se văd …