Nu-nțelegi, fă, că nu dansez?
Ea, cu sărmăluțe-n cap, c-așa știe ea că se merge la nuntă, el, cu unghiile făcute cu lac, c-așa știe el că “se merită” să aibă omu’ cu talent.
Ea cred că a făcut-o din iubire pentru el, cred că și-a dorit să fie cea mai frumoasă de-acolo, pentru el, cred că spera să nu aibă ochi decât pentru el. Într-adevăr nu e vreo lumină, e mai plinuță acum – probabil de la pastilele pe care le ia ca să rămână însărcinată -, și totuși….
Nu știu exact încă dacă un bărbat își merită femeia pe care o are. Dacă ce are un bărbat lângă el este o nimereală, o întâmplare, o potrivire sau o căutare. Cred că de multe ori, deși știm – sau corpul o simte – că ceva e în neregulă, mergem înainte din spaimă. Din frica de a nu rămâne singuri, din frica de eșec, din spaima că iar trece timpul și până îți găsești pe cineva – că și-așa toți beau, toți sforăie și mai aruncă câte-un ochi după proastele alea slabe, mai bine-l iert, că și-așa îl iubesc puțin.
Câteodată văd oameni tare nepotriviți unul lângă altul. Sau cel puțin așa mi se par mie. Nu judec, nu știu ce e între ei. Dar, la prima vedere, unii așa mi se par. Cum e cazul cuplului din fața mea. Nu îmi dau seama exact ce caut la nunta asta, nu știu dacă datoriile de familie trebuie onorate (“N-ai cum, tată, să nu te duci, mergi din partea familiei, stai și tu, mănânci, lași banii și zici că ți-e rău și gata.” “Nu pot să le dau banii și să nu stau?” “Nu-i frumos, stai și tu o oră-două, ce, mori?”), nu-mi dau seama ce-o să înțeleagă cei cu care stau la masă din tăcerea mea.
Citiți și Dansează, dansează sau suntem pierduți!
Ea, se vede că-l iubește. El, un fel de chec crocant, cu atitudine de cozonac, cu cheile de la mașină pe masă (vechiuță, după cheia briceag pe care o are, dacă era “cu talent”, vorba lui, era cu cip), cu unghiile date cu lac, gel “pe freză” și pantofi cu limbă. Vorbește tare, fără pauze, e cu ochii în alte părți când o face, poartă cămașa descheiată la primii doi nasturi de la gât și bea whisky cu degetul mic plutind ușor și “finez” în sus. Dar nu ostentativ, a auzit el ceva despre asta cu degetul mic, da’ nu se poate abține.
Ea l-a chemat să danseze. O dată, de două ori. O dată la o melodie săltăreață, a doua oară la una lentă. El nu face nimic special, stă cu ochii-ntr-un iphone cu ceva husă cu sclipici, ea ar vrea măcar puțină atenție. Nu-nțelegi fă că nu dansez?
Nu știu exact ce e de capul ei, se văd multe și din ea. Dar sigur unii oameni sunt foarte nepotriviți.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Omul fără libertate e deja mort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
