Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Cu mulți ani în urmă, am decis să fac niște schimbări radicale în viața mea. În general, mă perpelesc săptămâni, luni, poate chiar ani, înainte de a lua decizii referitoare la schimbarea locului de muncă, a casei sau a partenerului de viață. Trebuie să …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” – continuare de aici – Cum vă spuneam, a doua zi aveam senzația că zbor pe un cal înaripat, nu cu o amărâtă de semicursieră, imitație destul de slabă, de la un magazin cu turcisme de mâna a șaptea. Am făcut două ture de …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”. Era o seară minunată de sfârșit de mai, mai precis, 29 mai, senină și frumoasă. Aici, în nordul Germaniei, cerul pare foarte îndepărtat, iar stelele și luna sunt palide. La noi, sunt nopți de mai în care ai senzația că ești sub o cupolă …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” În perioada aceea, când mergeam cu dureri de stomac la muncă și cu nervii întinși ca un arc, simpaticul meu șef italian (șobolanul) insista să ne vedem cu toții și în unica zi liberă… Din spirit de solidaritate cu ceilalți colegi, participam la întâlniri, …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Îmi era imposibil să înțeleg de ce naiba șobolanul refuza să mă concedieze. Ne cunoșteam de vreo șapte ani. În primii patru ani, lucrasem la partenerul lui, în celălalt restaurant şi încă vreo trei la concurența lor numărul 1. Îmi aminteam diverse scene cu …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”. Cred că aveam vreo șapte ani, când nu știu de ce şi cum (nu-mi amintesc prin ce împrejurări), am ajuns de Paști la Drăgășani, la sora bună a mamei, tanti Delu. Nu am știut niciodată cum o chema, de fapt, pe sora bună, dar …

Din ciclul: Sunt plină de amintiri! Un vechi cântec italian sună cam așa: La vita e un gioco, mischia le carte/ chi vince ride, chi perde, piange! Viața e un joc, amestecă, deci, cărțile, cine câștigă râde, cine pierde plânge! Eu aş completa: jocul devine şi mai frumos dacă învățăm …

– continuarea de aici – Așadar, vă povesteam cum gesticulam eu cu parul vâlvoi, furioasă ca o adevărată siciliană, făcându-l cu ou și cu oțet pe bietul meu coleg Adriano, care venea din Lecce, amenințându-l şi abia abținându-mă să nu-l calc în picioare, convinsă că el suna ca disperatul, tulburându-mi mie somnul …

– continuare de aici – Eram furioasă! Cum își permite spălăcitul acela să-mi bată mie în fereastră, la trei dimineața? Cine știe unde locuiesc eu, în afară de actualul șef şi fostul meu soț? Nimeni! Totuși, ceva nu se leagă. Posibil să-i fi spus agentul imobiliar fostului șef unde locuiesc, …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”  Partea I Cum vă spuneam, am insomnie şi tot perpelindu-mă prin pat, constat, a nu-știu-câta-mia-oară, ce dificil mă despart de oameni, pisici, câini, cărți, joburi şi case. Așa mi-am amintit cât de brutal m-am despărțit de o casă pe care am iubit-o. Aveam treizeci …