Aveam vreo șaisprezece ani. Eram la vârsta aceea critică, prea mare să mă mai joc în fața blocului și prea mică să merg cu un băiat la cinema, numai bună de stat în casă. Mă simțeam ca într-o colivie, în apartamentul părinților mei de la etajul trei. Aveam voie, dacă …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Eram proaspăt căsătorită, a treia oară. Deși îmi făcuse curte vreun an de zile și locuiam împreună de mai bine de șase luni, mă irita faptul că nu-l vedeam niciodată dormind. De câte ori mă trezeam, indiferent la ce ore, îl surprindeam sprijinindu-se într-un …

– continuare de aici – Au urmat câteva luni foarte urâte, luni în care am cunoscut pentru prima oară sentimentul de ură. Dragostea adevărată, pătimașă, cu fluturi în stomac nu mi-a fost dat să o cunosc, dar ura a năvălit că o boală incurabilă în sufletul meu. Eram extenuată. O …

– continuarea de aici –  M-am prezentat la cea mai apropiată școală de șoferi și am le-am povestit că, deși dețin permis de conducere, mi-e teamă să conduc. Am luat-o de la zero și îmi era destul de greu în limba germană, întâlnind niște termeni noi pe care nu-i foloseam în vorbirea …

– continuarea de aici –  Mulțumită de rezultatul muncii mele, l-am sunat pe avocat și i-am spus că m-am răzgândit și vreau un divorț “harte tour“, dur, așa cum a dorit el. A fost foarte încântat. I-am mai spus că aș dori să plece imediat din casă. Nimic mai simplu! …

– continuare de aici – Din ciclul: „Sunt plină de amintiri!” Mă aflam pe terasa micului meu oraș, cu ochii încă roșii de plâns, cu lacrimile pe obraz, dar cu sufletul ușor ca un fulg, când, brusc, din visare, m-a trezit telefonul. Bucătarul meu mă informa că soțul meu s-a …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”. Sunt seri în care deschid trecutul ca pe o carte uitată într-un cotlon, carte în care păstrez amintirile ca pe niște flori presate și, răsfoind-o, îmi revine povestea fiecărei flori… Am crescut într-o familie în care certurile din gelozie erau frecvente. Mama mea l-a …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” – continuare de aici – A sosit clipă îmbarcării. Era un avion imens, nu mai călătorisem niciodată cu asemenea mașină. De data aceasta, dintr-o neînțelegere, nu am călătorit la clasa întâi. Am încercat să lămuresc situația, însă stewarzii erau atât de amabili, eu eram așa …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Fusese o iarnă urâtă, rece, ploioasă, umedă, tristă. Eram cu nervii întinși la maxim. Februarie nu se anunța mai plăcut decât lunile precedente. Aveam niște prieteni nemți, care-și petreceau trei-patru luni pe an în Thailanda. De fiecare dată, ne invitau la ei. Pe mine …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Cum vă spuneam, trenul vieții intrase pe o linie moartă și m-am decis să schimb macazul. Având acum promisiunea unui job mai bun, mai sigur, mai bine plătit, mi-am dat demisia de la italian, lăsându-i totuși timp două săptămâni, așa cum stipula contractul, ca …