Luminița Popescu

Luminița Popescu

72 articles
Sunt ceea ce mi-a fost dat să fiu. Am încercat să pictez şi nu pot, am încercat să cânt şi n-am reuşit, dar când am încercat să scriu am văzut că pot închide în cuvinte imagini. Le-am făcut rame de chihlimbar şi le scot la tarabă unde îmi sunt cântărite cu sufletul. Preţul e plătit pe loc, în vorbe: ''Frumos, mulţumesc!'', ''Fuck, mi s-a făcut pielea de găină şi mi-a rămas un nod în gât.'', ''Nu te cunosc dar te iubesc.'' Vă mulţumesc.
The Happiness Project Suceava

Lumea fără mine

by Luminița Popescu / 4 December 2015

Negândindu-mă la moarte, mă gândesc: Cum ar fi dimineaţa fără mine pe Pământ? Cine mi-ar mângâia copiii pe frunte şoptindu-le încet: „Hai, treziţi-vă, e ora 7!” Cum ar fi amiezile fără mine? Oare ar fi pustii? S-ar mai auzi clinchet de linguri prin bucătărie şi zgomotul înfundat al microundelor învârtind …

The Happiness Project Suceava

„Te lepezi de nevastă-ta?”

by Luminița Popescu / 24 November 2015

S-a îndrăgostit o prietenă de-a mea pe care n-am văzut-o în realitate încă. E frumoasă şi scrie dumnezeieşte. Vorbim, când-şi-când, pe chat. Aseară mă frământam cum să fac să-i spun că, uneori, bărbaţii… bărbaţii se leapădă de iubire. Exact ca faza aia când întreabă popa în biserică: „Te lepezi de …

The Happiness Project Suceava

Dragostea nu cade niciodată

by Luminița Popescu / 23 November 2015

Despre dragoste s-au scris kilometri de cuvinte. Fiecare o înţelege exact aşa cum pricepe să dăruiască. Dai şi nu mai pomeneşti, în vecii vecilor. Dacă ai dat şi ai ţinut minte pentru mai târziu ca să scoţi ochii ori ca să te lauzi, mai bine nu dădeai. Era mai cinstit …

Life Bites Suceava

Doamne, oare cum este să fii al nimănui?

by Luminița Popescu / 20 November 2015

Tata a iubit enorm copiii. Pe ai lui şi pe ai tuturor. Ne băga, la propriu, în sân când eram mici şi ne curgeau mucii, scoţând bomboane de prin toate buzunarele. Suntem cinci fraţi, dar odată, prin 1990, am fost şase. Tata era şofer pe autobuz după ce a avansat …

The Happiness Project Suceava

Nu, nu mă stârniţi să vă spun ce mă doare!

by Luminița Popescu / 14 November 2015

Nu, nu mă stârniţi să vă spun ce mă doare, vă rog, nu-mi faceţi asta! Trăiesc o viaţă pe pilot automat, totul se repetă milimetric cu foarte mici excepţii. Eu le spun „excepţii de bucurie”. Mă doare tot: nedreptatea, nefericirea, sărăcia, ignoranţa, neputinţa. Mă doare cu durere surdă povestea mea …

The Happiness Project Suceava

Vine rar, dar și când vine…

by Luminița Popescu / 29 October 2015

Nu ştiu voi, dar pentru mine ziua când îmi calcă mama pragul e zi senină. Poa’ să plouă mocăneşte, să viscolească, să crape cerul, când e mama la mine eu mi-s în siguranţa copilăriei. Vine rar, cam la 5-6 săptămâni, dar, când vine, se cunoaşte. Numa’ ce-o vezi că se …

Life Bites Suceava

Mai pune-le la c*r, Mărie, mai pune-le la c*r!

by Luminița Popescu / 21 October 2015

Trece timpul, tot aşa cum pleacă apa pe Siret: gâl-gâl, gâl-gâl. În apă-s fel-de-fel de vietăţi, în timp îs fel-de-fel de amintiri. Acuşica fac 40 şi nici bogată nu-s, nici deşteaptă. Bâjbâi prin astă lume, căutând un rost. Am urmat frumuşel paşii: plantat pomi-da!, făcut copii-da!, făcut casă-da! Cam de-acuma …

The Happiness Project Suceava

Doamna Luminiţa, aţi uitat copilul!

by Luminița Popescu / 12 October 2015

Despre a fi mamă, s-ar putea scrie râuri de lacrimi şi tone de zâmbete. Asta e minunea dată femeii, naşterea, binecuvântarea de a fi cuib de viaţă. Apoi mâinile mamei devin crengi care legănă şi copac cu rădăcini adânci înfipte, hăt, mai jos de pânza freatică, până în magma pământului. …

The Happiness Project Suceava

Ieri mi-am dat seama că nu mai ştiu Crezul

by Luminița Popescu / 8 October 2015

O, Doamne, ce dor îmi e de Tine, uneori! Ieri mi-am dat seama că nu mai ştiu Crezul. Îl ştiam de la şapte ani, de când mama ne-a adunat într-o seară, pe toţi cinci, lângă ea şi ne-a spus: „Dacă învăţaţi Crezul vă iau ghetuţe din piele.” Cum să nu …

Life Bites Suceava

M-am măritat cu tine de trei ori, baby!

by Luminița Popescu / 5 October 2015

Hei, baby, baby-boy, îţi aminteşti cum am pornit noi doi la drum? Eu avem 15 ani când te-am cunoscut şi tu, 18. Eram copii, ţii minte cum ne sărutam pe ascuns? Aveam 17 ani când m-ai sărutat prima oară. Doamne, pluteam, eram îndrăgostită până peste urechi. Ţii minte când m-ai dus …

catchy.ro