Mai pune-le la c*r, Mărie, mai pune-le la c*r!

Luminița Popescu

21 October 2015

luminița popescu nouăTrece timpul, tot aşa cum pleacă apa pe Siret: gâl-gâl, gâl-gâl. În apă-s fel-de-fel de vietăţi, în timp îs fel-de-fel de amintiri. Acuşica fac 40 şi nici bogată nu-s, nici deşteaptă. Bâjbâi prin astă lume, căutând un rost. Am urmat frumuşel paşii: plantat pomi-da!, făcut copii-da!, făcut casă-da!

Cam de-acuma ar fi cazul să-mi trăiesc viaţa în bucurie, că până acuma am tot rânduit. Nu zic, mi-a dat Dumnezeu sănătate, mare dar, de am putut să le pun la punct pe toate. Ce înseamnă „la punct”? Nici eu nu ştiu. Zic unii: „Stai să vezi, de acum încep greutăţile: copii în facultate, boli de oase, riduri, celulită, depresii perfide, nepoţi de crescut”.

De-aş putea lega toate gândurile grele, toate frustrările, toate durerile, pe toate să le bag într-o basma, să leg cu nod strâns şi să le zvârl pe Dunăre. E scăzută apa, dar tot le-o duce la vale şi dacă nu se-neacă pe loc, s-or atârna de crengi pe mal să le mănânce lighioanele. Dacă mă văd uşurată de ele, mă apuc de trăit, neică! Am o listă frumuşică cu lucruri de făcut ( to do-uri, Luminiţa’s List):

1. Să mă dau cu un Mini Cooper pe Route 66.

2. Să mă întâlnesc cu Anthony Hopkins.

3. Să fac scuba diving în Marea Barieră de Corali (sunt Rac, ce Dumnezeu?).

4. Să învăţ să joc tenis.

pasari

Mă opresc la astea patru că după aia îs prea multe şi le uit. Până una-alta, m-aş lua la trântă cu sărăcia, cu neputinţa şi cu nepăsarea. Aşa le-aş trânti de pământ, de să le sară ochii. Unde mă întorc dau de ele, e plină ţara noastră de astea trei ce au crescut ca iedera pe oameni şi-i sufocă de mici. Din grădiniţă îi ia în primire, că Doamna n-are materiale didactice frumoase, moderne şi e mereu supărată că are salariul mic.

Vedeam, zilele trecute, cum doarme o barabulă de consilier prezidenţial. Domnule, ziceai că e mort, aşa dormea pe scaun. Putea să-l ghiontescă careva: „Băi, scu-la-rrrea!”. Da’ de unde? L-au lăsat în braţele viselor efemere.

Asta e, fetele mele dragi. Se zice că „Viaţa e după cum ţi-o faci” şi „Bărbatul îl ai după cum ţi-l creşti”. Nimic mai fals, viaţa e după cum ţi-e dată şi pe bărbat l-a crescut mă-sa.

Măcar de-aş fi mai înţeleaptă, după ăştia 40. Când era mama necăjită foc, bunica – avea 98 de ani – îi spunea cu năduf: „Mai pune-le la c*r, Mărie, mai pune-le la c*r!”

Pe Luminița o găsiți și aici

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

E cu mine peste tot ṣi oricând ṣi-mi aduce aminte cine sunt ṣi de unde vin

Neiubitelor!

Se născuse zeiță

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
10,984 views

Your tuppence

  1. D.D. / 21 October 2015 14:11

    Eh ! Da ! La teorie, suntem toti buni ! Nu ai cum sa le pui la… (acolo) . Dar inveti cum sa depasesti greutatile, evenimentele neplacute, chiar tragediile. Cine spune ca tavalugul vietii , cu neplacerile si dramele lui , nu lasa urme peste el , nu e sincer . Si sunt momente cand ceea ce am vrut sa depasim fara revolta , fara manifestari de opozitie , tasneste la suprafata starilor noastre de stam si ne intrebam uimiti de unde ni se trage. Tuturor ne ste greu. Trebuie sa fii (cum sa zic eu ca sa nu sune rau 🙂 ? ) cu neuronii catatonici , ca sa nu te afecteze. Important e sa invatam sa nu ne lasam afectati la modul acela in care ti se prabuseste intreg universul increderii in tine , in oameni , in viitor. Si eu am o lista frumusica pentru momentul in care ma apuc de trait : sa calatoresc ; si sa calatoresc ; si sa calatoresc . 🙂

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro