Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

București, februarie 1954 – Marele viscol

17 January 2016

În dimineaţa zilei de 3 februarie 1954, bucureştenii s-au trezit prizonieri în propriile case. „Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că înăuntru era întuneric, iar geamurile erau albe. Am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis nici ferestrele, nici uşile!”, descrie Dan Antoniu, cercetător istoric în domeniul aeronautic, începutul „Marelui viscol” de acum 62 de ani. Cel mai puternic viscol al secolului trecut, potrivit Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

1954

Viforul nu s-a potolit uşor şi, până la finalul lunii, avea să mai lovească în alte trei reprize, extrem de agresiv.

1954

1954

Tramvaiele au rămas înțepenite zile întregi în mormanele de zăpadă. Sursa foto: Fototeca Muzeului Național Militar

1954

Tot atunci, în 3 şi 4 februarie, vântul a atins o viteză-record în Bucureşti: 126 km/oră. Un alt record consemnat în 3 februarie ’54 vizează cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115,9 l/mp în 24 de ore, la Griviţa.

Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat tot atunci, la Călăraşi: 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul ţării şi 5 metri.

„Astfel de episoade au loc, de obicei, când ciclonii mediteraneeni traversează peninsula Balcanică şi ajung în vecinătatea teritoriului României, pe o traiectorie ce trece peste vestul Mării Negre, la est acţionând ca un «baraj», un câmp de presiune atmosferică înaltă”, Dr. Roxana Bojariu, coordonatorul Secţiei de Climatologie de la ANM

1954

„Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!”, din Jurnalul scriitorului Pericle Marinescu, 2 februarie 1954

1954

„Nămeţii au acoperit străzile, gardurile, au înfundat curţile, ba, la unele case au ajuns până la streaşină. Pe străzi abia s-au făcut ici – colo pârtii în formă de tranşee, în care oamenii dispar cu totul sau nu li se mai văd decât vârfurile căciulilor”, Pericle Marinescu, Jurnal – 5 februarie

Sursa, aici.

Ionel Teodoreanu

Ziua de 3 februarie 1954 a fost din nefericire și ziua morții lui Ionel Teodoreanu, scriitorul copilăriei și al adolescenței lirice, idolatrizat ca un actor de cinema, autorul acelei scrieri încântătoare – “La Medeleni”.

Deși, după o zi și o noapte de viscol, străzile orașului erau blocate cu dalme de nămeți, “el pornise spre tribunal, pe jos, înotând prin marea de troiene. La două sute de metri de casă, își dă seama că ziua de lucru e compromisă, tribunalul n-are să lucreze și decide să se întoarcă. Tocmai ajunsese în față prăvăliei alimentare din cartier și vede că e deschisă, se gândește să ia ceva pentru casă. Intră, salută, schimbă câteva cuvinte despre potopul de afară cu vânzătorul. Când ridică mâna arătând spre cutiile de conserve etalate pe raft, omul de după tejghea își vede clientul, ca lovit de trăsnet, prăvălindu-se pe spate în mijlocul magazinului” își amintește soția lui, Ștefana Velisar. 

Făcuse infarct. Avea puțin peste 50 de ani, îi împlinise în ianuarie. A murit chiar de ziua gemenilor lui, Osvald și Ștefan. 



Citiţi şi

„Ionel Teodoreanu în intimitate”

Dragostea vine cu metroul

Elena Pagu, 92 de ani, multiplă campioană mondială la alergare: „momentul în care o să mă las de alergat nu cred că pot să-l numesc. Alergatul este un mod de viaţă acum, nu este un hobby”


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,940 views

Your tuppence

  1. mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 153) / 10 February 2019 8:27

    […] București, februarie 1954 – Marele viscol; […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro