Când au trecut 23 de ani? Aveam 15 ani, dormeam cu radioul mic, mergând în surdină, lângă canapea. M-am trezit din senin, direct în picioare, cu ochii plânşi. În urechi – “Show must go on!”…
Abia în ziua următoare a ajuns şi la noi vestea că Freddie ne-a lăsat mai singuri.
Să rostim iubirea la timp! La timpul prezent. Asta cred că e ultima lecţie-dar pe care ţi-o poate lăsa un om drag plecând.
Niciodată nu știi când va fi ultimul apus, ultima zi, ultima clipă când vei vedea un om. Tot ce e în puterea ta e să nu lași lucruri nespuse, simțăminte nemărturisite, lupte nepurtate, iertări nedăruite.
Cât încă suntem vii.
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
Poate că iubirea trebuie să fie molcomă. Așezată. Fără efort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
