Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ca un star de cinema

25 August 2017

Citind un volum cu însemnări – ar fi mult spus jurnal – al Cellei Serghi, cea care dădea vacanţelor mele la Mangalia un aer melancolic, de „belle epoque”, am dat peste un fragment în care autoarea povesteşte cum, într-o zi de vară, o vede prima oară, la ştrandul Kiseleff, pe Hortensia Papadat Bengescu. Purtând un strălucitor costum de baie albastru, Hortensia Papadat Bengescu, apare în ochii Cellei Serghi ca un fel de star de cinema, răsfăţata unei societăţi selecte.

Acest fragment mi-a rămas bine întipărit în minte, poate nu întocmai ca în cartea Cellei Serghi, pentru că, în timp, propria mea imaginaţie a adăugat sau a şters fundalul pe care Hortensia Papadat Bengescu apare la ştrand ca pe covorul roşu al unei premiere. Dar cum lucrurile sunt mereu, nu cum au fost, ci cum ni le amintim, întâmplarea a căpătat valoarea unui mit, în care eroul era chiar scriitoarea „Concertului din muzica de Bach”, iar acţiunea sa, exemplară, deci de repetat.

costum de baie

Ani de-a rândul, în fiecare vară, am căutat printre nenumărate modele de costume de baie, un minunat costum de baie albastru. Nu ştiam atunci şi nu ştiu nici acum ce voiam de la el. Trebuia să ţină loc de incantaţie, de mantie magică, de scut. Mă vedeam apărând la ştrandul din oraş în costumul de baie albastru, eu, care nu mai eram eu, ci altcineva, învaluită în aceeaşi strălucire a Hortensiei din însemnările Cellei Serghi.

Când în final l-am găsit pe site-ul meu de haine ieftine, era exact cum mi-l imaginasem: retro, elegant, de un albastru imperial, cu un aer aparte. Mult timp după ce l-am cumparat, îl scoteam din sertar aproape zilnic, cu aceeaşi emotie inexplicabilă pe care am avut-o şi când citisem descrierea lui Serghi despre Hortensia Papadat Bengescu.

Într-un final, după multe amânări, am decis să nu îl port. Oricât mi-aş fi dorit, nu mi se potrivea…



Citiţi şi

Neli Cornea, un nume pe nedrept uitat

Primul meu sutien

Fetele virgine se mărită, celelalte sunt c*rve

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
16,360 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro