Ai avut vreodată impresia că, deși sunteți doar voi doi în relație, mai există cineva – nevăzut, neauzit, dar prezent? O prietenă care află prima tot ce se întâmplă. O mamă care „doar te sfătuiește”. Un fost care „e doar un contact de urgență”. Sau poate chiar o terapeută în care confesiunile se transformă, treptat, în strategii.
Această prezență a „celuilalt” – invizibil și totuși influent – poartă un nume: triangulație. Și nu, nu este doar o tactică de manipulare sau o schemă toxică. E o reacție umană, de cele mai multe ori inconștientă, la disconfort, nesiguranță și frică. Frica de a spune lucrurilor pe nume. Frica de a fi respinsă. Frica de a pierde.
©Noah Buscher, Unsplash
Ce este triangulația?
În psihologie relațională, triangulația este mecanismul prin care o persoană introduce o a treia într-o relație tensionată, pentru a regla sau evita conflictul direct. Nu întotdeauna cu intenția de a controla. Uneori, doar ca să nu simtă că e singură într-o luptă.
Nu vorbim doar de amanta care tulbură o căsnicie, ci și de copilul care devine confidentul mamei. De sora la care te duci prima dată când v-ați certat. De prietenul care „îți înțelege punctul de vedere” mai bine decât partenerul.
Nu ești un personaj negativ pentru că ai făcut asta. Ești, poate, doar o femeie care nu a fost învățată cum să gestioneze un adevăr. Cum să spună „m-ai rănit” fără să se teamă că va fi abandonată.
De ce recurgem la triangulație?
Pentru că uneori ne e mai ușor să ne confesăm decât să ne confruntăm. Pentru că am crescut în familii în care conflictele erau fie devastatoare, fie îngropate în tăceri glaciare. Pentru că ne e teamă că, dacă vorbim direct, o să stricăm ceva.
Și atunci începem să vorbim „despre”, nu „cu”. Despre partener, cu alții. Despre problemă, cu cineva care ne confirmă că avem dreptate. Ne liniștim pentru o clipă, dar nu rezolvăm nimic. Doar adâncim ruptura.
Ce ne învață terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
Terapeuții vorbesc despre triangulație ca despre un semn al unei dificultăți reale, dificultatea de a tolera emoțiile grele și de a comunica direct. Soluțiile nu sunt complicate, dar necesită curaj:
-
Folosește „I-statements” (propoziții cu EU) – în loc de „Tu nu mă asculți niciodată”, încearcă „Mă simt invizibilă când nu răspunzi”.
-
Rezistă impulsului de a fugi spre altcineva – Stai în disconfort. E greu, dar e singura cale către o relație autentică.
-
Stabilește reguli de igienă emoțională – ce spunem în afara relației e un act de responsabilitate, nu de descărcare.
-
Întreabă-te: ce vreau să obțin de la această conversație? Validare? Răzbunare? Sau o schimbare reală?
Când devine toxică triangulația? Atunci când scopul devine influența sau controlul, și nu clarificarea. Când îți folosești copilul ca aliat. Când te plângi constant de partener altora, dar nu-i spui nimic direct. Când introduci intenționat o altă persoană pentru a stârni gelozie sau a pedepsi.
În astfel de cazuri, triangulația nu mai e mecanism de apărare, ci strategie de supraviețuire în defavoarea celuilalt. Și relația devine un câmp de luptă cu trei fronturi, unde nu mai există spațiu pentru siguranță, încredere și reconstrucție.
Cum reconstruim încrederea? Încrederea nu este o stare, ci un proces, o reconfirmare zilnică. O formă de curaj: de a fi sinceră chiar și când ți-e frică, de a vorbi despre ce simți, fără martori, fără aliați, fără scenarii. Când nu mai cauți pe cineva care să te înțeleagă în locul lui – ci îl cauți chiar pe el, acolo începe relația adevărată.
Ca o concluzie, triangulația nu e un diagnostic. E un semnal. Că ți-e greu. Că ai nevoie de ajutor. Că poate n-ai învățat încă să ceri direct ceea ce meriți: ascultare, prezență, respect.
Dacă recunoști ceva din tine în acest articol, nu e un motiv de rușine. E un început. De la care poți porni – cu blândețe, dar și cu hotărâre – spre o relație mai matură. În doi. Nu în trei.
Citiţi şi
„Anxietatea, prietena pe care nu ți-ai dorit-o, dar de care ai nevoie”
Lungul drum către iubirea adevărată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
