Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Când Karl a venit la CHANEL

27 February 2019

De unde să încep? Poate din anii ’50… 

În Paris, avea loc International Wool Secretariat – o competiție anuală inițiată de industria producătoare de stofe din lână ce avea menirea de a promova tineri designeri, talentați, dar necunoscuți. Ei participau cu schițe la diferite categorii de haine, cele mai bune erau premiate și realizate fizic de către fini meștri de la marile case de modă (inclusiv Jacques Fath și Givenchy).

(Fascinanta poveste a acestor premii, aici.)

Nu pot sări peste anul 1953, când Yves Saint Laurent (doar 16 ani!) concurează cu un model de rochie și câștigă premiul III. Vine pentru prima oară la Paris, din Algeria, unde se născuse, să-și ridice premiul. Anul următor, competiția îi va aduce împreună pe doi dintre viitoarele nume răsunătoare ale haute couture: YSL și Karl Lagerfeld.

Suntem în 1954, și un juriu format din Christian Dior și Hubert de Givency îi acordă lui Yves premiul I la secțiunea rochii, iar lui Karl, premiul I la secțiunea mantouri. Premianții își găsesc pe loc angajatori: Dior îl angajează pe YSL, Pierre Balmain pe Lagerfeld. La Balmain Karl va rămâne până în 1957.

Karl Lagerfeld, 21 de ani

Paris, 1959

Paris, 1959

 Karl Lagerfeld (26 de ani) alături de splendidul model german Gitta Schilling în atelierul Jean Patou, pentru care va lucra ca director artistic între 1958-1963 și va lansa 10 colecții. 

© Regina Relang

1963, Karl se mută la Chloé.

©Jean-Régis Roustan / Roger-Viollet

În 1965 începe să lucreze și pentru FENDI, și o va face până la sfârșitul vieții, dar și pentru alte case de modă cunoscute (Charles Jourdan, Krizia, Valentino, Tiziani), ridicându-le cota. În 1983 îi expiră contractul cu Chloé și…

…începe era CHANEL!

Era ianuarie 1983. Trecuseră 100 de ani de la nașterea celei care avea să schimbe pentru totdeauna lumea modei și 12 ani de la moartea ei. Karl Lagerfeld avea 50 de ani și ideea lui Alain Wertheimer, proprietarul de atunci al brandului, de a-l angaja, fie și numai part time, a fost cea mai strălucită decizie din istoria modernă a modei. Pentru că Lagerfeld a fost cel care a salvat moștenirea extraordinarei Coco Chanel de la uitare, fiind primul care a înțeles importanța rădăcinilor unui brand…

Ca să înțelegeți mai bine rolul lui Lagerfeld, trebuie să știți că după moartea fondatoarei, compania se concentrase pe producția de parfumuri, cu care făcea cea mai mare parte a profitului, și pe vânzarea de accesorii. Linia de modă doar copia ultimele schițe ale creatoarei, prezentând an după an aceleași faimoase costume Chanel cu variații minore. Cât despre colecțiile de pret-a-porter, acestea s-au lansat abia în 1978, când toate brandurile concurente făceau deja profit din ele. Cu alte cuvinte, Casa Chanel era foarte aproape să aibă soarta altor case legendare (ca Balenciaga, de exemplu) care intraseră în declin după moartea fondatorilor lor. Karl a fost cel care a transformat Chanel într-un brand de lux. La fel cum a făcut și cu FENDI (vă amintiți uluitorul spectacol de pe Marele Zid Chinezesc din 2007) la care a lucrat dinainte de a veni la Chanel (din 1965) și până în ultima zi. Plus că și-a lansat propriul brand cu mult înaintea altora.

chanel-lagerfeld-decades

Karl Lagerfeld, 1983, pregătirea primei colecții 

Aplaudat la finalul primului său show. ©Jacques Langevin/AP/REX/Shutterstock

proquestdocuments-2017-12-18-2

“N-am niciun birou nicăieri, totul e în capul meu. Îmi place să lucrez doar pentru companii mari cu mare putere de a-și face publicitate. Nu-mi place nimic din ce e mic.”

chanellagerfedldecades3

Cum? Mai întâi a restructurat cu scrupulozitate moștenirea lăsată de Gabrielle Chanel și a definit  cu precizie codurile Casei Chanel pe care trebuia să le respecte fiecare colecție: tweed, auriu, bej, roz, negru. Elementele cheie ale moștenirii Chanel erau reproduse fără excepție: o “mică” rochie neagră (nu mai contează cine a lansat-o primul, Lagerfeld a reușit să o atribuie indiscutabil Casei Chanel), jacheta de tweed, geanta 2.55, balerinii în două culori, bijuteriile masive din aur, perlele mari.

Alături de Inès de la Fressange, imaginea casei Chanel, 1987

Linda Evangelista and Christy Turlington reclamă la bijuterii, 1991

După care a luat codurile și le-a întinerit drastic. A făcut piese din tweed în stilul grunge, a imprimat inconfundabilul logo Chanel pe cel emai neașteptate obiecte care n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu lumea croitoriei de lux – apreschiuri (moon boots), plăci de surf sau schiuri. A înțeles și puterea în creștere a culturii străzii, și puterea rebranding-ului, le-a unit și rezultatul a fost incredibil: boutique-rile Chanel au început să le atragă nu doar pe clientele obișnuite, mature, dar și pe fiicele lor. Dintr-odată, dintr-un brand istoric scump, cam burghez și plicticos, devenise visul oricărei fete și ceva super hot. Iar asta a influențat și alte branduri istorice din lumea haute couture. Astăzi, Chanel e atât de puternic, încât dacă își pune logoul pe o banală geantă de plastic, lumea se va înghesui s-o cumpere. Asta a făcut Karl pentru CHANEL. Ce va fi de acum înainte, cine va reuși să țină regatul CHANEL unit și demn de toate onorurile, vom vedea.

Dar destul cu laudele ar spune unii, despre morți se poate vorbi și de rău. Sau despre cum au fost și altfel decât perfecți.

Lagerfeld, Lupul cel rău 

După moartea lui, actrița Jameela Jamil a stârnit valuri pe internet amintind de “răutățile” pe care Lagerfeld nu s-a sfiit să le rostească la adresa unor femei, unele chiar foarte cunoscute, iar scriitorul francez Jean-Christophe Napias a adunat laolaltă, începând cu anii ’70, câteva dintre replicile brutal de oneste.

Despre Pippa Middleton: „Sora ei arată mai bine. Kate Middleton are o siluetă drăguţă. Îmi place acest gen de femeie, îmi place frumuseţea romantică. Pe de altă parte, Pippa Middleton încearcă să răzbească. Nu-mi place faţa ei. Ar trebui să-şi arate doar spatele“.

Despre Prinţesa Diana: „A fost drăguţă şi dulce, dar a fost proastă“.

Despre François Hollande: „Acest imbecil va fi la fel de dezastruos ca Zapatero. Hollande îi detestă pe bogaţi. E dezastruos. Vrea să-i pedepsească şi, evident, ei pleacă din ţară şi nimeni nu mai face investiţii. Străinii nu vor să mai investească în Franţa şi din această cauză lucrurile nu mai funcţionează. În afară de modă, bijuterii, parfumuri şi vin, Franţa nu mai este competitivă. Restul produselor nu se vând. Cine cumpără maşini franceze? Eu în niciun caz“.

Despre Heidi Klum: „Nu ştiu cine este Heidi Klum. Nu este cunoscută în Franţa. Nici Claudia Schiffer nu ştie cine este Heidi Klum. Are un zâmbet forţat şi stupid, este „prea grea” pentru a defila şi este un nimeni în lumea modei.“

Despre Adele: „Îmi plac Adele şi Florence Welch. Adele este un pic prea grasă, dar are o faţă frumoasă şi o voce divină“.

Despre Michelle Obama: „Faţa ei este magică“. Designerul a fost un mare fan al fostei Prime Doamne, însă nu s-a dat în lături de la a o critica în momentul în care şi-a făcut breton: „Sincer, o idee proastă. Nu arată deloc bine“.

Despre Meryl Streep: „O actriţă genială, dar şi foarte ieftină, nu?“ Declaraţia a fost făcut în 2017, când Lagerfeld a susţinut că Meryl Streep ar fi comandat o rochie pentru gala Oscar, doar pentru a anula cererea după ce un alt designer i-a oferit gratuit o creaţie. Chanel nu plăteşte actriţele pentru a purta creaţiile casei de modă pe covorul roşu, deşi cei mai mulţi designeri obişnuiesc să facă acest troc. Totuşi, actriţa a negat acuzaţiile.

Despre Andy Warhol: „Poate că n-ar trebui să spun asta, dar era chiar respingător ca înfăţişare“.

Despre oamenii scunzi şi neatrăgători: „Viaţa nu este un concurs de frumuseţe, iar unii oameni urâţi sunt chiar grozavi. Urăsc, în schimb, pe acei oameni dezgustător de urâţi. Cei mai răi sunt bărbaţii urâţi şi scunzi. Femeile pot fi scunde, dar la bărbaţi este imposibil. Este ceva peste care nu vor putea trece toată viaţa – de aceea sunt răi şi vor să te omoare“.

Despre mişcarea #MeToo: „Ceea ce mă şochează cel mai mult în privinţa acestui subiect sunt starletele care au nevoie de 20 de ani pentru a îşi aminti ce li s-a întâmplat. Să nu menţionăm faptul că nu există martori. Am citit undeva că acum trebuie să întrebi modelul dacă se simte confortabil să pozeze. Este pur şi simplu exagerat. De acum încolo, ca designer, nu poţi face nimic. Este incredibil. Dacă nu vrei să îţi fie daţi joc pantalonii, nu deveni model! Alătură-te unei mănăstiri. Va exista întotdeauna un loc pentru tine acolo. Ba chiar se fac recrutări“.

Despre interviuri: „Mi-a luat interviu odată o jurnalistă din Germania – o femeie îngrozitor de urâtă. Era în primele zile după căderea comunismului, poate chiar la o săptămână după, şi ea purta un pulover galben prin care puteai vedea mai multe. Avea nişte sâni imenşi şi un sutien mare şi negru. Mi-a zis că sunt nepoliticos că nu-mi dau jos ochelarii de soare. Am întrebat-o: «Dar eu te rog pe tine să-ţi dai jos sutienul?»“.

Despre starea lui, înainte de show:  „Nu am sentimente umane“

Despre greci, italieni, ruși: „Nimeni nu vrea ca Grecia să dispară, dar grecii au nişte obiceiuri cu adevărat dezgustătoare. Italienii la fel“. „Dacă eram femeie şi trăiam în Rusia, aş fi fost lesbiană, pentru că bărbaţii de acolo sunt foarte urâţi“.

Despre femeile din reviste: „Persoanele care apar în reviste sunt 50% femei uşoare şi 50% femei însărcinate“.

Pentru cei care vor să știe mai multe despre viața foarte plină a celui declarat drept cel mai mare designer of all times, click aici și aici.

În încheiere, oare e cineva care atunci când vede această poză nu știe despre cine este vorba? 🙂

Culmea celebrității la dublu. 



Citiţi şi

Margot Robbie este noul ambasador al parfumurilor Chanel

Londra – “Inside the Christian Dior: Designer of Dreams”

Karl Lagerfeld, ultimul show

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,527 views

Your tuppence

  1. Yves Saint Laurent, prizonierul propriului imperiu - Catchy / 31 March 2019 6:54

    […] 1955, Christian Dior îl angajează pe loc, după ce îi vede schiţele pentru ca, în 1957, la mai puţin de o lună de la moartea mentorului […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro