As You Like It

Intrase deja în clasa a III-a. Fie-mea, cine alta? Şi-ncepuse să se uite cu jind la sclipiciurile de pe stradă, la fundele roz-bonbon şi la blugii şerpuitori care pocneau de parcă erau puşi pe dovlecei. Aveau câteva colege de clasă chestii din astea, strada colcăia de kitsch, copila suferea că …

O fi fost odată ca niciodată, dar cine să-şi mai aducă aminte de prima oară? Că datele nu sunt pentru orice pe lume. Le scalzi în gusturi ori în parfum de stare şi afli cum era. Nu mai contează când. Parcă te-aduni din cale. Din aia largă. Pentru o grăunţă …

Erau ele trei fete la părinţi. Frumoase, deştepte şi… refugiate. Abia se terminase războiul şi trebuiseră să-şi părăsească oraşul din Basarabia, venind în România, anume în Banat. Într-un sat. Părinţii le erau învăţători. Şi-au găsit, aşadar, de lucru la şcoala din sat, au învăţat oamenii şi locurile cât de cât …

Câteodată, în vacanţe, de preferat ar fi să fie de-alea mici, se-ntâmplă să mai vrei să stai puţin şi cu tine. Nu le petreci, că n-ai cum, dar le traversezi măcar. Nu, nu sunt bune şi nici frumoase, aşa cum se întâmplă cel mai adesea să nu fie nici pastilele …

Bine, sunt părtinitoare, aşa e. Tre’ să ştiţi asta dintru-nceput. Sunt fascinată de Mircea Daneliuc, adică de filmele pe care le-a scris şi făcut. De faptul c-a făcut şi Facultatea de Litere, şi pe-aia de Regie. N-am văzut niciuna dintre piesele de teatru semnate de el şi nu i-am citit …

Nu ştiu ce te intrigă pe tine fără pauze pe lumea asta, dar eu am o colecţie. Nu mare, dar constantă. Puţine lucruri i s-au adăugat în timp, că n-o ţin ferecată. Deşi pare ciudat, compar colecţia asta cu grupul meu de prieteni, constant şi el. Sigur, ceva mişcări se …

Văd prin geam că s-a spart sita. Abia acum înţeleg ce înseamnă „cu nemiluita“. Poate tu o s-o numeşti regresie, însă eu îi voi spune poală. Differentia specifica. Obosise, cred. Oricum, o dureau mâinile. Aveam pojar şi gemeam de febră. Delirasem mai devreme şi o speriasem. Era tânără. Eu, patru …

În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile …

Era o iarnă d’antan. Cu zăpadă multă, albă şi grasă, până spre fereştile de la parter. Stăteam într-un cămin studenţesc, în Tei. Eram şi eu o făptură culturală pe vremea aia, aşa că-n seara aia am fost la teatru cu bărbatul. Am ajuns târziu acasă, prin nămeţi. Când am intrat …

Te rog să nu te laşi intimidată ori sedusă de formula de adresare fiindcă a devenit un loc comun [Dac-ai şti câte e-mailuri de abordare (zice-se) profesională încep aşa!] şi mă ştii că sunt rezervat-politicoasă cu aceia care nu-mi plac. Aşa că ia-o ca pe o ironie, da? Mă gândesc …