As You Like It

Aşa mi-a răspuns Iarina, printr-o-ntrebare şi-o privire de-un albastru înspăimântător de inert. Şi-a adăugat: „Nu mă mai doare nimic. Tu nu vezi c-am murit?“. Abia atunci mi-a fost limpede că-i de rău. Şi fiindcă nu mai fusesem niciodată într-o astfel de situaţie, am ales să fac cum simţeam şi-atât. Aflasem …

Că, uite, nici nu mai ştiu cum să te chem. Te-am luat cu binişorul şi nimic. Ţi-a plăcut să te las de capul tău, să umbli tu de nebună pe unde-ai vrut. Am zis că, deh, te-oi fi săturat şi tu să faci pe viitura, că nu ţi-o fi fost …

Dă-ţi drumu’-n gânduri şi rupe-te-n frici. Şi nu uita să-ţi cânţi lamentaţii lungi şi epuizante. Despre cum erai tu liberă de sentimente înjugate şi-ţi era aşa de bine cu tine de-ţi venea să urli, da’ nu mai avea Luna cratere necălcate, nespurcate şi nepictate rupestru de strigăte mute şi nerecunoscute. …

Săptămâna trecută, mi s-a părut că dă să se-ncălzească. N-a fost să fie. Dar fiindcă suntem aproape de idele lui martie, cum ziceau unii dintre ascendenţii noştri, azi mi-a trecut prin cap că aş putea da măcar o juma’ de mână de ajutor. Şi mi-am amintit. Era tot o formă …

Împlineam patru ani şi mi-au făcut petrecere cu sobă duduind, cu tort, cu rochiţă-nflorată şi cu portocale. Bunicul mi-a strecurat şi-o ciocolată mică şi chinezească. Bunica mi-a spus „bozgoroaică mică şi frumoasă“, iar părinţii m-au privit ca pe-o promisiune de maturizare. A lor. Şi pentru că aniversarea copilului e bucuria …

Fira avea în jur de patruzeci de ani, doi mai puţin sau trei peste. Era năltuţă şi slabă, firavă, nu ciolănoasă. Poate nu fusese niciodată vreo frumuseţe ori poate da. Acum avea brazdă-n ochi şi canioane în obrajii supţi şi nededaţi la bucurie. Bărba-su, Gheorghe, era fochistul blocului vechi, iar …

O cheamă „Arhitecţii români şi detenţia politică 1944–1964“ şi este, bunînţeles, o carte, una fierbinte din două puncte de vedere: unu, c-abia a ieşit din tiparniţă, iar al doilea este subiectul tratat. Apărută la Editura Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, cartea are ca subtitlu Între destin concentraţionar şi vocaţie profesională. Şi …

Lunea nu e cea mai bună zi pentru revelaţii. Dar nu alegi tu, aşa că n-ai decât să te supui sau să te umfli un pic în pene. După cum ţi-e firea. Mie nu mi-e clar cum e firea mea. Nu încă. Am stat câteva clipe şi-am tăcut din plin, …

Ştii ceva? Dă-le dracului de metafore! Fii atent: azi vreau să vorbim despre momentele alea în care-ţi vine să rupi pisica-n două. Nu ţi-e străină vorba asta, că doar n-ai crescut în laborator. Când simţi cum înghiţi hârdaie de lavă. Fierbinte, cum altfel? Că doar nu suntem cercetători la rece, …

Balaurul meu are mai multe capete pe fiecare gât. Şi-i tot cresc. Gâturi. De capete nu mai zic nimic. Cine să le mai numere? Îl adun seara din stradă, chemându-l cu sfioasă aducere-aminte din gene. Îmi face semne de jos. Cu o gură îmi râde, cu alta scoate limba, îmi …