As You Like It

Fira avea în jur de patruzeci de ani, doi mai puţin sau trei peste. Era năltuţă şi slabă, firavă, nu ciolănoasă. Poate nu fusese niciodată vreo frumuseţe ori poate da. Acum avea brazdă-n ochi şi canioane în obrajii supţi şi nededaţi la bucurie. Bărba-su, Gheorghe, era fochistul blocului vechi, iar …

O cheamă „Arhitecţii români şi detenţia politică 1944–1964“ şi este, bunînţeles, o carte, una fierbinte din două puncte de vedere: unu, c-abia a ieşit din tiparniţă, iar al doilea este subiectul tratat. Apărută la Editura Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, cartea are ca subtitlu Între destin concentraţionar şi vocaţie profesională. Şi …

Lunea nu e cea mai bună zi pentru revelaţii. Dar nu alegi tu, aşa că n-ai decât să te supui sau să te umfli un pic în pene. După cum ţi-e firea. Mie nu mi-e clar cum e firea mea. Nu încă. Am stat câteva clipe şi-am tăcut din plin, …

Ştii ceva? Dă-le dracului de metafore! Fii atent: azi vreau să vorbim despre momentele alea în care-ţi vine să rupi pisica-n două. Nu ţi-e străină vorba asta, că doar n-ai crescut în laborator. Când simţi cum înghiţi hârdaie de lavă. Fierbinte, cum altfel? Că doar nu suntem cercetători la rece, …

Balaurul meu are mai multe capete pe fiecare gât. Şi-i tot cresc. Gâturi. De capete nu mai zic nimic. Cine să le mai numere? Îl adun seara din stradă, chemându-l cu sfioasă aducere-aminte din gene. Îmi face semne de jos. Cu o gură îmi râde, cu alta scoate limba, îmi …

Intrase deja în clasa a III-a. Fie-mea, cine alta? Şi-ncepuse să se uite cu jind la sclipiciurile de pe stradă, la fundele roz-bonbon şi la blugii şerpuitori care pocneau de parcă erau puşi pe dovlecei. Aveau câteva colege de clasă chestii din astea, strada colcăia de kitsch, copila suferea că …

O fi fost odată ca niciodată, dar cine să-şi mai aducă aminte de prima oară? Că datele nu sunt pentru orice pe lume. Le scalzi în gusturi ori în parfum de stare şi afli cum era. Nu mai contează când. Parcă te-aduni din cale. Din aia largă. Pentru o grăunţă …

Erau ele trei fete la părinţi. Frumoase, deştepte şi… refugiate. Abia se terminase războiul şi trebuiseră să-şi părăsească oraşul din Basarabia, venind în România, anume în Banat. Într-un sat. Părinţii le erau învăţători. Şi-au găsit, aşadar, de lucru la şcoala din sat, au învăţat oamenii şi locurile cât de cât …

Câteodată, în vacanţe, de preferat ar fi să fie de-alea mici, se-ntâmplă să mai vrei să stai puţin şi cu tine. Nu le petreci, că n-ai cum, dar le traversezi măcar. Nu, nu sunt bune şi nici frumoase, aşa cum se întâmplă cel mai adesea să nu fie nici pastilele …

Bine, sunt părtinitoare, aşa e. Tre’ să ştiţi asta dintru-nceput. Sunt fascinată de Mircea Daneliuc, adică de filmele pe care le-a scris şi făcut. De faptul c-a făcut şi Facultatea de Litere, şi pe-aia de Regie. N-am văzut niciuna dintre piesele de teatru semnate de el şi nu i-am citit …