Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Catchy W

The Happiness Project

Avem timp pentru toate, mai puțin pentru tandrețe

by / 21 July 2019

Așternutul era cald și mirosea a mare, cearșafurile făceau cute albe pe care, dacă le-ar fi atins cu buzele, le-ar fi găsit sărate și spumoase ca niște valuri care sărută nisipul în tihna unei dimineți virgine. El se trezise, ca de obicei, cu mult înainte, dar nu făcuse niciun fel …

Un mare of: “Una-i mama la copii, alta-i pofta inimii”

by / 21 July 2019

Am sărăcit de tot. Săraci cu duhul suntem și săraci cu inima! Suntem mai săraci decât împrumutatul, mai goi decât dezbrăcatul, mai puțin decât superficialul, mai neînsemnați decât picul și din ce în ce mai lipsiți de iubire. Ea tot vine, noi o tot alungăm. Țipăm în gura mare că …

Locuri şi amintiri

by / 20 July 2019

Miroase cald a valuri și adie boare de nisip înfierbântat sub soarele vacanțelor noastre cele de toate verile (măcar visate, dacă nu trăite clasic la mal de mare), iar orașul meu capătă iz de tăcere aburită. E miez de iulie și străzile pe care îmi port pașii mă învață că …

Totuşi nu a exagerat cineva cu Agonia şi Extazul în viaţa mea?

by / 18 July 2019

Pierdut modestie. Urmare acestui fapt, mă înfoi toată asemenea unui păun care-și începe dansul de cucerire și mă autointitulez “Xena”. Am și fani. Știu că puteți spune că deja sar calul (ca să nu folosesc chiar jargonul că asta-i “băgare de mână”), dar eu, una, așa mă autoîncurajez. Este felul …

Milano, Italia

Bunicii noștri știau să repare tot…

by / 17 July 2019

Bunicii noștri nu aruncau nimic. S-ar fi chemat reciclare, dacă ar fi știut, dar pentru ei era nevoie, bun sens și obișnuință. Bunicile mele puneau în oalele cu smalțul sărit mușcate, ciorapii rupți îi tăiau fâșii și legau cu ele lăstarii de vie, gutuile pe pervaz, izma și florile de …

Vara, până și tristețile par mai luminoase

by / 15 July 2019

Vremea ne fierbe sistematic și îndelung, pentru ca apoi să ne supună vântoaselor, consecință logică a alegerilor noastre ca specie adesea distructivă, statut pe care ni-l exersăm, fără a ni-l asuma. Pendularea aceasta mă mută spre interiorizare și reflectare. De fapt, cred că îmi găsesc o scuză, nu am nevoie …

București

Ce naiba o fi cu ea, de ce e așa de tristă?

by / 14 July 2019

Când am plecat la mare, mi-a intrat în mașină o muscă. Pe mine muștele mă enervează foarte tare, mai ales când șofez și mi se pun pe vârful nasului. Dau ca prostul din cap, ca să le sperii, încercând să rămân atent la drum, dar ele nu dau doi bani …

Ca să acorzi iertarea trebuie să ți-o ceară cineva

by / 13 July 2019

În încercările disperate de a ne fi bine, ne forțăm să iertăm și să acceptăm! Nu pentru că n-ar fi corect s-o facem, dar ca să acorzi iertarea trebuie să ți-o ceară cineva! Dacă celălalt nu face asta sau nici nu crede/ știe că a greșit, că are de ce …

Această fotografie este dovada mea

by / 13 July 2019

Fotografiile lui Duane Michals te prind și nu te mai lasă ușor din mreje. Vinovate de această fascinație sunt câteodată și textele scrise de mână pentru a stabili contextul, pentru a-l atrage pe privitor în fiecare poveste și a-l face să speculeze. “Cred că o fotografiile trebuie să provoace și …

Cum să stai să-ți fugă pământul de sub picioare?!

by / 13 July 2019

Încă mai știu fiecare pas pe care îl făceam. Văd bordura cea înaltă, albă, de la marginea parcului, pe care de cele mai multe ori o săream, în loc să merg pe calea normală, doar puțin mai lungă. Simt îmbrățișarea, salutul și sărutul soarelui de dimineață, cu buzele puțin sărate. …


catchy.ro